Dacă omul sfințește lucrurile lumii, atunci se sfințesc; dacă le întinează omul, se întinează. Uite, de exemplu, apa: dacă sfințim apa noi, oamenii, cu binecuvântarea lui Dumnezeu devine aghiasmă. Dacă o lăsăm însă precum este, se va strica, va face viermi, iar dacă, mai mult, o vom folosi să înecăm pe cineva, atunci am întinat-o deplin, am făcut-o apă „păcătoasă”, instrument al răului, instrument al iadului.

Eu ţi-am spus să ceri doar mântuirea sufletului, adică să devii moştenitor al Împărăţiei Cerurilor! Lasă-le pe toate celelalte în seama judecăţii lui Dumnezeu! Îţi amintesc iar vorbele Domnului: „Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”! Nu-ţi este de ajuns?

Sfinții, ca și Hristos, descoperă lucrările viclene ale oamenilor lumești și strigă celorlalți: „Fiți atenți, luați aminte, aici este o nelegiuire și o minciună. Luați aminte, aici este o calomnie și un păcat. Luați aminte, aici este câmpul minat al diavolului”.

A fost întrebat odată Sfântul Isaac, după ce semne se va cunoaște că a ajuns inima la curăție și acesta a răspuns: „Când ajunge să-i creadă pe toți oamenii buni și să nu-i pară niciunul necurat și pângărit, atunci omul este cu adevărat curat cu inima”.

Mă duc. „Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim și dacă murim pentru Domnul murim, ai Domnului suntem” (Romani 14, 7-8). Tu păzește testamentul, iubirea...

Părea mirat cum niște oameni destoinici, sănătoși și culți, se închid din voință liberă în mănăstirile și sihăstriile Sfântului Munte, privind numai la dreptatea de după moarte.

Fiul meu, mi-a zis, crede mie că Dumnezeu vede. Nu zice Domnul: „Cel ce mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu, și Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 21)?

Născându-L pe Fiul lui Dumnezeu după trup, Maica Domnului a dat naștere, potențial, întregii omeniri, devenind în felul acesta într-un sens foarte real Maica oamenilor.

Fecioara Maria este cu adevărat Maica lui Dumnezeu, deoarece o mamă nu dă naștere numai cărnii trupești a Fiului ei, ci și persoanei acestuia. Maica Domnului L-a născut pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe cea de a doua Persoană a Treimii, după trup, întrupată.

Evlavia ortodoxă față de Maica Domnului se caracterizează prin înrădăcinarea ei dogmatică în însăși taina întrupării mântuitoare. Toate manifestările acestei evlavii exprimă în același timp și un simț al sacrului și al uimirii în fața operei lui Dumnezeu, precum și o duioasă afecțiune fiască insuflată de credința sigură că suntem permanent înconjurați de dragostea și de ocrotirea Maicii noastre preasfinte.