„Dacă noi – ne învață marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul – am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiți, deoarece toate relele și necazurile ni se întâmplă pentru înălțarea noastră.”

În asemenea situații, Rugăciunea lui Iisus nu numai că vă îngrădește de toată necurăția, dar chiar și pe cei din jur îi luminează. Ea este o armă care se folosește în războiul nevăzut, este un război a lui Hristos pentru curăția noastră și pentru curăția celor din jur.

În cartea prorocului Isaia, în capitolul 41, în care oamenii sunt numiți dumnezei, se spune că munca poate fi îndreptată spre bine, dar și spre rău. Ea poate să fie în acord cu voia lui Dumnezeu, dar poate să fie, după conținut și scop, îndreptată împotriva Lui. Astfel de exemple se întâlnesc la tot pasul în istoria omenirii.

Persoana desfrânată are întotdeauna timp să conștientizeze gravitatea faptelor sale. Desfrâul este înfiorător prin conștientizarea păcatului înfăptuit.

Oamenii sunt mai informați, dar și informația asta, nu știi ce să faci cu ea, iaca te buimăcește. Oamenii au dat cartea pe televizor, dar televizorul îl face pe om să nu mai gândească, să ia toate informațiile de-a gata, fără să se mai implice cu mintea.

Cel ce rabdă toate și se roagă Domnului cu lacrimi și smerenie, dobândește sfârșit bun și odihnă veșnică sufletului său.

Jertfa iubirii a mântuit lumea! Jertfa liturgică este cea mai mare jertfă a iubirii lui Dumnezeu pentru noi, care ni s-a oferit în dar.

Chiar dacă i se pare cuiva că se împărtășește de toate virtuțile, dacă nu va răbda până la sfârșit și nu se va izbăvi de cursele diavolului, nu este vrednic să ajungă în Împărăția Cerurilor. Fiindcă și cei ce au luat arvuna au nevoie de răbdare, ca să primească răsplata desăvârșită în veacul viitor.

Oare nu poate să mântuiască sufletul tău Cel ce a făcut pentru tine lumea cea atât de mare, pe care tu o vezi?

Cel ce a intrat prin ușa smereniei vine la Dumnezeu; iar fără ea este zadarnică toată osteneala și cu multe dureri drumul.