Rugăciunea leagă sufletul de suflet; îl face simțitor la suferință și durere. De nu e rugăciu­ne ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lân­gă tine și nu i-o știi. Că numai rugăciunea te fa­ce în chip minunat văzător al tainei lui.

Cu războirea patimilor se începe viața cea nouă, și cu ea se sfârșește. De se și va curăți de patimi – Domnul știe! –, ispite de la draci tot va avea. Ai de luptat până la ultima suflare.

Nu-i nimeni sănătos la suflet. Deși ne pare că le merge bine, de stai să cugeți ce i-a fost hărăzit omului să fie, și ce-a ajuns, nu poți decât să plângi de mila lor, și-a ta. Pe lângă asta, sunt necazurile vieții; numai citește ziarul și-ai să vezi cum omenirea se zbate în chin și suferință.

În Sala Ctitorilor a Muzeului Mitropolitan din Iaşi a avut loc în această după amiază vernisajul expoziţiei itinerante fotodocumentare „In memoriam. 55 de ani de la trecerea la cele veşnice a preotului profesor dâmboviţeano-muscelean Gheorghe Cotenescu”. Aceasta cuprinde 40 de fotografii din colecția personală a ziaristului Radu Petrescu-Muscel, nepotul preotului Cotenescu.

Multe lucruri s-au întâmplat în viața mea, care ar fi tulburătoare pentru mulți. Dar Dumnezeu din toate m-a scos, ca și cum îngerul meu păzitor m-ar fi luat de ceafă și m-ar fi scos din toate împrejurările.

Dacă suferința lui Iisus Hristos a fost pentru toată lumea, de ce suferința aceasta a oamenilor să fie inutilă și pierdută? Dumnezeu socotește. La Judecată El va pune pe cântar pe cel care a suferit și care n-a blestemat, pe cel care a suferit și s-a rugat…

Bătrâna aceea avea un cojocel pe dânsa, cu smocuri de lână. S-a oprit în fața casei, s-a uitat la soare și s-a închinat cu evlavie de trei ori. A atins cu mâna pământul și s-a ridicat, și iar s-a închinat și iar s-a ridicat și a spus o rugăciune de vreo cinci minute. După aceea a intrat din nou în colibă.

Toleranța este bună când îngăduim și iertăm slăbiciunile aproapelui, făcute din neputință fizică sau morală.

Sfânta Împărtășanie este cea mai înaltă hrană duhovnicească oferită în dar de Hristos omului pe pământ, care desăvârșește iertarea păcatelor mărturisite și ne unește cel mai mult cu Dumnezeu.

Dacă cei robiți de aceste patimi se întorc la pocăință, sunt primiți și iertați, căci Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu.