Domnul ne ține în lucrare cu tot felul de ispite și ne face să traversăm situații care ne pun în încurcătură, pentru că nu merg după planurile noastre. Astfel, cel care este smerit nu se descurajează și nu se arată a fi înjosit, iar, peste toate, în smerenie găsește o ocazie de progresare duhovnicească.

Aceasta înseamnă ascultare. Dar fiindcă te temi, înseamnă că ai voie proprie înlăuntrul tău.

Când vasul sufletului este curat, atunci de la sine se va umple de harul dumnezeiesc. Din ascultare se naște rugăciunea și din rugăciune, teologia.

Mai mult se odihnește Dumnezeu în ascultare, decât în alte virtuți. Și celelalte virtuți ajută, însă cum lucrează ascultarea, nu lucrează celelalte virtuți. De aceea, să vă îngrijiți mai mult de ascultare.

Din lumea economică și financiară a trecut în filosofie, în arte, în literatură, în teatru și mai mult, în moravuri. A coborât valoarea creștinismului, a răsturnat scara valorilor și reduce totul la elementul personal și trupesc.

Fiecare învățăcel, când i-a zis Învățătorul: „Vino după Mine”, a lăsat toate ale sale și a plecat pe urmele lui Iisus. „Iată, noi toate am lăsat și am urmat Ție”, spun ei mai târziu. Această alegere și asociere devotată a fost primul punct din programul de învățătură pe care ucenicii l-au primit de la Mântuitorul.

A doua treaptă în convertirea Apostolilor a fost Învierea. De abia acum începe să li se deschidă ochii și se priceapă ce înseamnă să fii martorul Domnului și apostolul Evangheliei. Dar nici acum convertirea nu este deplină. Mai lipsea puterea de sus, focul sacru al entuziasmului nebiruit, care să-i consacre și să-i purifice.

„După asemănare”, bunătatea foarte puțini o au, și numai cei virtuoși, sfinții și cei ce imită pe Dumnezeu, pe cât e cu putință oamenilor.

Iar cu privire la cei care nu cred în Sfânta Scriptură așa vom zice: Ceea ce este dumnezeiesc este desăvârșit și fără să îi lipsească nimic în bunătate, în înțelepciune, în putere: fără de început, fără de sfârșit, veșnic, necircumscris și, ca să spunem simplu, întru toate desăvârșit.

Dumnezeu, pentru că este bun, poartă de grijă, căci cel care nu poartă de grijă nu este bun.