„De ce îți omori așa trupul?”, întreabă un frate pe un mult nevoitor sihastru. „Ca să nu mă omoare el pe mine”, îi răspunde bătrânul.

În ce mod îl slăvește fiul pe tatăl său? Este evident că prin a face întotdeauna ceea ce este plăcut lui și a nu încălca niciodată nici cea mai mică poruncă a lui, ci a-l asculta în toate cu bunăvoință, supunându-i-se de bunăvoie.

Domnul venind, a desființat legea poruncilor în dogmele ei, adică a făcut-o să înceteze, zicând: este spus la cei vechi „să nu ucizi”, dar Eu vă spun vouă că oricine se mânie împotriva aproapelui său fără pricină este vinovat de ucidere.

Străduiește-te întotdeauna ca, prin împlinirea poruncilor Stăpânului, să îi înveselești pe îngeri și să nu bucuri prin fapte nelegiuite mulțimile ticăloase și disprețuitoare de oameni ale demonilor ticăloși.

„Doamne, de aș avea eu o așa putere, l-aș lua pe bunul și dragul nostru Părinte și l-aș duce-n brațe, pe sus, direct în strană, să ne conducă corul cum o făcea în tinerețe.”

„Rugăciunea este un lucru bun, este un lucru îngeresc, iar tu roagă-te după degetele mâinii stângi.”

Cum se spune în popor, slănină (carne) nu putem mânca, dar pe oameni, da. Peste câteva zile, ea vine din nou la Părintele și îi cere aceeași binecuvântare, iar el i-a dat același răspuns.

Oricât de frig ar fi afară, inimile sunt încălzite de rugăciune. Secvențe dintr-o dimineață de ianuarie, la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Cei ce zic că iubesc pe Domnul, întru aceasta să se facă cunoscuți, adică prin faptul că suportă orice necaz care vine asupra lor, nu numai cu curaj, ci și cu voie bună, având nădejde în El.

Meseriașul ia un material foarte dur, îl vâră în foc, apoi îl scoate de acolo și-l bate cu barosul, și iarăși îl pune în foc până ce devine mlă­dios și abia după aceea îl transformă într-un vas prețios, folositor stăpânului său.