Nimeni nu poate intra în viața cea întru Hristos, zice Domnul, decât prin multe încercări (ispite), printr-un lung șir de exerciții sau nevoințe, prin răbdarea multor ocări și insulte. Numai astfel strunită, firea omenească poate intra în Împărăția Cerurilor. Fără antrenamente stăruitoare, nimeni nu pătrunde într-aceasta. De pildă, meseriașul ia un material foarte dur, îl vâră în foc, apoi îl scoate de acolo și-l bate cu barosul, și iarăși îl pune în foc până ce devine mlă­dios și abia după aceea îl transformă într-un vas prețios, folositor stăpânului său. La fel se procedează și cu ceara. La frig ea este foarte tare; dar cum este încălzită la foc, începe să se-nmoaie și devine maleabilă, luând întocmai chipul pecetei sau obiectului dorit.

(Sfântul Macarie Egipteanul, 21 de cuvântări despre mântuire, Editura Anastasia, București, 2001)