Așa cum o apă, datorită celor două maluri între care curge, nu se pierde, nu se risipește, ci ajunge la marea cea mare, tot astfel sufletul omenesc, datorită unei asemenea supuneri și ascultări față de Dumnezeu și de sfinții Lui, ajunge nerisipit, la limanul mântuirii, la viața veșnică de dincolo.

Mândria este mama nesupunerii, iar smerenia este izvorul ascultării. Până și împărații care au prigonit pe creștini din mândrie nu voiau să se supună lui Iisus cel Răstignit, iar Sfântul Constantin cel Mare din smerenie a ascultat de poruncile Mântuitorului.

Chiar dacă rupem fructele, am lăsat pomul, ca și în următorul an să dea din nou același roade otrăvite. Cu alte cuvinte, noi nu am schimbat nimic în sufletul omului, dacă doar iertăm și dezlegăm anumite fapte săvârșite.

Viața duhovnicească este cu putință doar atunci când omul își recunoaște adevărata lui stare și se smerește. Când un om acceptă să trăiască sub crucea lăsată lui de Domnul, abia atunci putem vorbi de credință.

Viața preotului este însoțită de o mulțime de situații dramatice ori tragice. Preotul, pe care până acum îl priveam ca pe un conducător al parohiei, ca pe un om chemat să conducă un fel de familie duhovnicească formală, trebuie în același timp să acționeze și ca un fel de „salvare”, ca „prim ajutor”.

Sfântul care știe că e sfânt, nu e sfânt. Sfântul care vrea să se știe despre el că e sfânt, nu e sfânt. Sfântul care vrea să se facă sfânt, nu va fi sfânt niciodată.

Iată că nu ni le-a dat, pentru că El știa că ceea ce cerusem noi nu ne-ar fi fost de folos. Ba dimpotrivă. Poate că ne-ar fi dus la greșeli și la suferințe, de care Dumnezeu ne-a scăpat.

Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ți l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii și tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău.

Se întâmplă atât de des ca cineva să simtă nevoia de a fi încurajat, ajutat, mângâiat; și nu o fac; sunt mereu păcătos. Atunci de ce să nu iert celorlalți; de ce să pretind altora mai mult decât pot să dau eu însumi?

Sfinții au depășit lupta dintre suflet și trup, dintre bunele intenții și faptele pe care le săvârșesc, dintre aparențele înșelătoare și gândurile ascunse, dintre ceea ce pretindem că suntem și ceea ce suntem de fapt.