Fii atent, nu arăta caldeilor vistieriile casei tale (IV Regi 20, 12-18), căci altfel te vor lua în robie și te vor duce la Nabucodonosor, împăratul Babilonului (IV Regi 24, 13), adică nu te lăuda singur: căci prin aceasta le vei arăta diavolilor vistieriile tale duhovnicești și ei te vor lua în robie.

Dacă te rogi împotriva ispitelor, zi: „Tu știi ce-mi este de folos, ajută slăbiciunii mele. Si fă sfârșit ispitelor mele după voia Ta”.

Nu departe de locul unde un monument simplu amintește că acolo s‑a aflat, cândva, vechea biserică a satului se înalță acum un nou locaș de rugăciune închinat Sfintei Treimi.

Cine este obsedat de dreptate nu poate ierta, pentru că nici nu poate iubi. Acela percepe viața la schimb, mercantil: așteaptă mereu să primească atât cât dă.

Nu există altă cale de depășire reală și în fapt a conflictelor, a tensiunilor, a certurilor decât iertarea. Iertarea este cea care elimină totul.

Suntem datori, măcar să încercăm și calea crucii, a lepădării de sine. Cealaltă cale nu este nevoie să o încercăm pentru că mergem pe ea de când ne naștem. O cunoaștem, îi cunoaștem și efectele.

Sfântul Isidor Pelusiotul spunea că răul trebuie să-l scrii pe apă. Așa cum nu poți scrie pe apă, așa trebuie să nu mai scrii în minte răul pe care ți l-a făcut cineva și să fii „acoperitor de păcate”.

Duhovnic are acela care se orientează, care întreabă, care știe să urmărească o chestiune, care vrea să aibă o soluție, care ține legătura cu duhovnicul. Dacă nu-i așa, n-are duhovnic, are un preot la care s-a spovedit și Doamne ajută!

Cei ce fac răul sunt amenințați de cea mai mare primejdie, pe când paguba celor ce-l suferă privește numai averea.

Să nu pierdem niciun minut; vom cere un minut din timpul nostru pierdut și nu ni se va da; de aceea, în fiecare minut din viață să facem lucrarea cea bună.