Ci să știi, iubitule, că nu are trebuință Satana a ispiti pe cei de sine ispitiți și pururea la cele de jos trași prin lucrurile cele lumești. Și cunoaște și aceasta, că celor ispitiți cinstite și cununile se pă­zesc, iar nu celor ce nu se grijesc pentru Dumnezeu, nici mirenilor celor ce zac cu fața în sus și horăiesc. Ci eu, zici tu, foarte mă ispitesc și șalele mele s-au umplut de ocărit precum grăiește Prorocul (Psalmul 37, 7). Și „pătimire este și gârbovire, și nu este în trup vindecare, și sârguință întru oase” (Pilde 3, 8). Ci însă aproape și de față este marele Doctor la cei ce se obosesc, Cel ce poartă neputințele noastre, și cu rana Lui ne-a vindecat pe noi și ne vindecă (Isaia 53, 5); de față este și acum, punând mântuitoarele doctorii. „Pentru că Eu, zice, am bătut prin părăsire, Eu voi și vindeca. Deci să nu te temi când mânia iuțimii Mele va pica, că iarăși voi vindeca. Că precum nu va uita femeia a milui pe fiii pântecelui ei, așa nici Eu nu te voi uita pe tine”, grăiește Domnul (A Doua Lege 32, 39; Isaia 7, 4 și 49, 15). „Pentru că inima păsării se varsă spre puii săi și strigă către dânșii, și hrană în gura lor le dă, cu mult mai vârtos îndurările Mele se varsă spre zidirile Mele”.

Mai cu mult îndurările Mele se varsă spre tine și te cercetează tăinuit. Și vorbesc către tine în minte, și hrană pun înlăuntrul cugetului celui ce-i trebuiește, ca unei mici rândunici. Pentru că hrană ție voi dărui a fricii celei mai bune, și hrana doririi celei ce­rești, hrană a suspinelor, hrană a mângâierii, hrană a umilinței, hrană a cântării, hrană a cunoștinței celei mai adânci, și hrană a oricăror taine dumnezeiești. Și dacă mint, acestea grăindu-le ție, Eu, Stăpânul și Părintele tău, mustră-mă, și voi răbda.

Deci acestea Domnul nouă pururea ne vorbește prin cugete. (Sfântul Ioan Carpatiul)

(Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, ediția a 2-a, traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2008, pp. 115-117)