Nu se găsește niciun loc, nici cât ochiul unui purice, de unde să lipsească Dumnezeu. Se cade ca și noi, atunci când facem un păcat, să ne gândim că Dumnezeu e de față pretutindeni. Să ne rușinăm și de îngeri când facem păcatul, mai cu seamă de îngerul păzitor, dar și de sfinți, ba să ne rușinăm și de noi înșine, cum ne rușinăm de oameni și de un copilaș mic.

(Viața și Învățăturile Cuviosului Cosma Etolianul, Editura Deisis, 2001, p. 67)