Dumnezeu nu vrea în niciun caz să fie urmat de oameni lipsiți de personalitate, de oameni lipsiți de identitate. Dimpotrivă, vrea ca cei care-L urmează să aibă personalitate, să aibă identitatea lor, să aibă demnitatea lor, să știe ce fac, să fie responsabili pentru ceea ce fac.

Cu o zi înainte de pomenirea Sfinților 40 de Mucenici, gospodinele din zona Moldovei pregătesc mucenicii sau sfințișorii, un produs de patiserie specific bucătăriei tradiționale românești. Maicile de la Mănăstirea Văratec păstrează până astăzi tainele preparării sfințișorilor din aluat copt, cu nuci şi miere, în forma cifrei 8: o stilizare a formei umane, dar și o jertfă în amintirea moşilor şi strămoşilor adormiţi. Dumneavoastră cum pregătiți sfințișorii și ce alte tradiții legate de această zi mai cunoașteți? Lăsați răspunsul în secțiunea de comentarii!

Drumul care-i călăuzește pe călători către cetatea Raiului este în întregime presărat cu ghimpi; cei ce călătoresc pe el vor sângera.

Să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ținem așa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista așa mai ușor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, să nu ne batjocorim, într-un cuvânt.

Mama unuia dintre ei era lângă dânșii, privindu-l pe fecio­rul său, mai ales și pentru că acesta era mai tânăr la vârstă decât toți; și se temea ca nu cumva tinerețea și iubirea de viață să facă frică întru dânsul și nevrednic să se afle de cinstea și rânduiala ostășească.

Poetul se adresează Mântuitorului Hristos cu dispoziție spre mărturisire. El decide destăinuirea păcatelor pe care le-a făcut. Dorește să scoată în evidență rănile pe care le poartă în sufletul și în trupul său, răni pe care le-au deschis alți tâlhari, precum gândurile cele necurate.

Evident în acest prim tropar, așa cum și în cel de-al doilea și în multe altele, tânguirea și plângerea sunt caracteristici ale Marelui Canon.

Ce frumusețe acest Canon pe care Sfântul Andrei Criteanul ni-l pune în față! Ce dureros este că aceste rugăciuni și cântări atât de adânci sunt foarte puțin cunoscute de creștinii noștri. Adâncimea și frumusețea lor, ca în general a slujbelor din Postul Mare pot fi pătrunse, cu adevărat, numai prin trăire în comuniune, în soborul Bisericii.

„Trup și oase” exprimă existența trupească a omului, iar „suflarea și viața” este existența sufletească și duhovnicească. Cele două împreună, alcătuiesc un singur om, care este creatură a lui Dumnezeu: „Pentru că a Lui făptură suntem” (Efeseni 2, 10).

Rânduiala de nevoință a Postului Mare și, mai ales, aceea a primei săptămâni se desfășoară exact în vederea acestui război nevăzut. După o pregătire amănunțită și cu multă grijă a celor trei săptămâni premergătoare, postul începe hotărât, ca un adevărat asediu asupra vrăjmașului, pe amândouă fronturile arătate de Sfântul Maxim Mărturisitorul: rugăciunea și nevoințele trupești.