Dacă orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, lumina lui, orbul sufletesc nu-L vede pe Soarele dreptății și Părintele luminilor, cu strălucirea harului Său.

Fiecare creștin trebuie să fie un ostaș al lui Hristos, Dumnezeul nostru, ostaș care luptă neîncetat cu păcatul, care caută să dobândească bucuria aflării Duhului Sfânt aici, pe pământ.

Este foarte important nu numai să nu ne lăsăm biruiți de răul acestei lumi, dar și nici să nu ne mirăm de el. Atitudinea creștină față de lume trebuie să fie, după cum ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul, „nu simțitoare, nu nesimțitoare, ci compătimitoare”.

Respectarea anumitor principii morale constituie una din formele de mărturisire a credinței creștine în lume. De cele mai multe ori, în dorința de a le respecta, ne ciocnim de batjocurile și glumele celor din jur.

Cel ce luptă împotriva patimilor nu trebuie să ucidă împreună cu patimile și puterea naturală, ci să biruiască numai pe cele care sunt contrare firii.

De șapte ori a căzut firea noastră, pe aceasta Domnul, fiind mișcat din negrăita Lui iubire de oameni, a ridicat-o unind întreaga fire cu Sine Însuși după ipostas.

Dragostea întotdeauna dăruiește și îi miluiește pe toți cei care trăiesc în necazuri și lipsuri, după cum este scris: „Toată ziua dreptul miluiește și împrumută și seminția lui binecuvântată va fi” (Psalmul 36, 26).

Viaţa cea nemuritoare
Dobândim noi cei de jos
Și ne facem fiii slavei
Prin Lumina Lui Hristos!

Prin faptele tale te poți mântui, dar tot prin ele te poți îngropa în iad. Din faptele tale te vei îndrepta, și tot din faptele tale te vei osândi.

Părintele pe mulți îi sfătuia să meargă și seara și dimineața la slujbă în biserică (la Vecernie și la Utrenie), iar de la Sfânta Liturghie, nici nu mai încăpea vorbă că s-ar putea să se lipsească vreodată. Iar sărbătorile trebuiesc cinstite întâi în biserică, căci cum sunt cinstite în biserică, așa vor fi cinstite și acasă.