Moaștele sfinților noștri nu sunt idoli, sau dumnezei, sau forme ale lui Dumnezeu, iar închinarea la ele nu este idolatrie. De vreme ce Dumnezeu le-a dăruit cu nestricăciune și putere tămăduitoare, noi ne închinăm la ele, deoarece prin aceasta Îi aducem slavă tot lui Dumnezeu.

Părintele Iosif i-a spus: „Bani, din păcate, nu am să-ți dau. Am doar niște aghiasmă și puțină anafură de la biserica noastră. Ia-le pe acestea și, dacă va fi voia lui Dumnezeu, te vei vindeca”.

Sfântul Vasile cel Mare zice: „Bucatele cele multe și bucatele cele grase, neputând să le mistuie stomacul, multe boli au adus în lume. Iar postului și înfrânării pururea îi urmează sănătatea”.

Nu se întărește inima omului cu mâncare, ci cu harul. Tăria cea din mâncăruri e pătimașă și plină de toată spurcăciunea, iar tăria cea din duh îi aduce omului sănătate, liniște și fericirea veșnică și vremelnică.

Postul se ține după măsura fiecăruia, dar întotdeauna după sfatul și binecuvântarea duhovnicului.

A doua treaptă în convertirea Apostolilor a fost Învierea. De abia acum începe să li se deschidă ochii și se priceapă ce înseamnă să fii martorul Domnului și apostolul Evangheliei. Dar nici acum convertirea nu este deplină. Mai lipsea puterea de sus, focul sacru al entuziasmului nebiruit, care să-i consacre și să-i purifice.

Fiecare învățăcel, când i-a zis Învățătorul: „Vino după Mine”, a lăsat toate ale sale și a plecat pe urmele lui Iisus. „Iată, noi toate am lăsat și am urmat Ție”, spun ei mai târziu. Această alegere și asociere devotată a fost primul punct din programul de învățătură pe care ucenicii l-au primit de la Mântuitorul.

Din lumea economică și financiară a trecut în filosofie, în arte, în literatură, în teatru și mai mult, în moravuri. A coborât valoarea creștinismului, a răsturnat scara valorilor și reduce totul la elementul personal și trupesc.

Nu-i nimeni sănătos la suflet. Deși ne pare că le merge bine, de stai să cugeți ce i-a fost hărăzit omului să fie, și ce-a ajuns, nu poți decât să plângi de mila lor, și-a ta. Pe lângă asta, sunt necazurile vieții; numai citește ziarul și-ai să vezi cum omenirea se zbate în chin și suferință.

Cu războirea patimilor se începe viața cea nouă, și cu ea se sfârșește. De se și va curăți de patimi – Domnul știe! –, ispite de la draci tot va avea. Ai de luptat până la ultima suflare.