Iată cât de bun este Dumnezeu cu noi, fiii lui Adam. El ne-a dat putința de a ocoli nefericita soartă a strămoșului nostru și să devenim fiii Săi, numai să vrem aceasta.

În calendarul Bisericii noastre, în ziua de 26 ianuarie este pomenit Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei. Acest moment va fi marcat în mod deosebit la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde se află spre închinare sfintele sale moaşte.

Pe când eram tânăr, eu mă luptam cu ele zi și noapte și asudam să mi le supun! Dormeam pe pământ, posteam cu desă­vârșire zile întregi, și tot îmi dădeau de furcă!

Căci binele făcut cu mâhnire, sau din constrângere, este fără de har și fără de podoabă, că binefacerea trebuie făcută cu tresăltare de bucurie, nu cu lacrimi în ochi.

Iar tu, de ești în stare să faci lucruri mai mari și prin care se face bine sufletului (căci, de vei voi, și cu acestea te-a îmbogățit Dumnezeu), nu te da înlături de la facerea de bine celui lipsit nici prin aceste lucruri.

Nu-ți fie frică. De ce ți-e frică? De moarte? Spune că ești mort și ai terminat povestea! Adică, atunci când ai depășit frica de moarte ai scăpat...

Nu putem trăi în trecutul care nu există și să îi acordăm astfel o existență pe care nu o are. Să spunem că am trecut printr-o experiență tristă și să continuăm să o retrăim la infinit. Același lucru este valabil și pentru viitor.

Gelozia există pentru că, în loc să ne vedem de treaba noastră, ne uităm mereu la ceilalți și la toate detaliile.

Când și noi cu credință și răbdare stăruim în rugăciune, simțim pe Iubitorul de oameni că stă plin de dragoste lângă noi, ca un părinte iubitor, și ia întunericul de deasupra noastră și ne dă lumina Lui și ne umple de viață, fiindcă „întru El era viață și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4).

Cine își dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine și în dreptatea sa și, asemenea Prorocului David, strigă: „Doamne! Deschide ochii mei și voi pricepe minunile din legea Ta” (Psalmul 118, 18).