Când șoptiți Numele lui Dumnezeu și luați aminte la toate, veți vedea ce măreție veți simți: mintea va avea lumină, iar sufletul mare binecuvântare.

Să luăm aminte să nu jignim, să nu amărâm pe cineva, să avem o purtare nobilă, să-l iubim pe aproapele, să nu judecăm și să nu osândim pe nimeni.

Cel care vede lăuntrul său, pe toate cele din jurul său le va vedea bune.

Omul este dator să-și curățească vederea sufletească sau a minții pentru că cele duhovnicești sau dumnezeiești se cunosc prin vedere duhovnicească și prin trăire.

Rostul slujbei care se face la începerea temeliei casei este arătat de lucrarea săvârșită de preot cu acest prilej și de rugăciunile rostite către Dumnezeu.

Pentru creștini, Crucea este semnul biruinței asupra răului și apărătoare de tot răul. „Armă împotriva diavolului crucea Ta ne-ai dat-o nouă...”, cântăm într-un tropar de la Sfântul Maslu.

„Iubiților, dacă inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu, și orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și cele plăcute înaintea Lui facem.”

Astfel poruncește să ne întoarcem și să fugim de „morții aceștia” și de laudele morților și de slava ce se veștejește și trece și să o căutăm numai pe aceea, a cărei frumusețe nu se poate descrie și a cărei margine nu se poate afla.

În asta stă miezul poruncii: „Fiți treji, privegheați. Luați aminte la voi înșivă. Încingeți mijlocul cugetelor voastre”. Trezvia trebuie îmbinată cu dreapta socotință.

Nu încercați să vă vedeți drepți și fără greșeală, ci întotdeauna cereți: „Dăruiește-mi, Doamne, să-mi văd greșelile mele și să nu-l osândesc pe fratele meu!”.