Nu primi aceste gânduri; chiar dacă sufleorul – vrăjmașul care îți șoptește acest gând – te muncește, tu să știi că aceste gânduri nu sunt de la tine. Fă-te deci că nu auzi șoaptele lui, lovindu-le cu rugăciunea: „Doamne, miluiește-mă!”.

La noi toate sunt la locul lor, toate sunt binecuvântate de Dumnezeu, iar cu ispitele demult a venit vremea să ne luptăm, să le deosebim și să le dezrădăcinăm.

Nevoința noastră este întrețesută cu întristare și bucurie. Bucurie, fiindcă nădăjduim cu îndrăznire în Hristos Cel Răstignit și Înviat, și Biruitor al stăpânirii morții, a păcatului și a demonului. Și întristare, fiindcă noi, cu patimile noastre, L-am întristat pe Dumnezeu și fără de pricină ne-am dus departe de brațele Lui.

Înțelepciune este să trăiască cineva după Evanghelie. Prostia și nebunia este viața păcatului. Nebuni sunt cei care își trăiesc viața fără rost. Înțelept este acela care face a sa voia lui Dumnezeu. Prezența Duhului Sfânt îl face pe om înțelept, priceput, cuvios și înfrânat. Credincioșii sunt întăriți cu Duhul Sfânt prin Sfintele Taine și prin dumnezeieștile virtuți.

Omul lui Dumnezeu întâmpină faptele de fiecare zi în mod diferit. Primește ispitele vieții ca pe o îngăduință a lui Dumnezeu pentru mântuirea lui. Dumnezeu îngăduie necazurile în viață pentru educare și pentru maturizare și dă putere pentru întâmpinarea lor. Dumnezeu îngăduie încercările, dar poartă de grijă și pentru slobozirea din ele, ca un părinte iubitor.

Sfântul Ioan Botezătorul nu este cinstit doar de confesiunile creștine, ci și de musulmani, unioniști și chiar de unele grupări gnostice.

Întrucât se crede că Ioan a cuprins prin contemplare cunoștința (lui Hristos) care era accesibilă aici, cunoașterea cea mai mică și mai de pe urmă ce se va arăta în starea viitoare este mai mare decât cea de aici.

Smerenia este maica virtuții, nu te lasă să te socoți mai bun decât aproapele tău. Dacă Sfântul Ioan Botezătorul, cel sfințit din pântecele maicii sale, atât de mult a postit și s-a smerit, cum trebuie să fie smerenia și nevoințele și postul nostru, a celor ce suntem plini de păcate!

Sărbătoarea Bobotezei este o sărbătoare a lui Iisus Hristos, dar este și un anunț al sărbătorii noastre, al sărbătoririi botezului nostru, un anunț al iubirii lui Dumnezeu față de oameni prin Fiul Său.

Dumnezeirea în cele Trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care S-a arătat la Râul Iordan, trimite la denumirea de la început a Sărbătorii de „Teofanie” sau „Epifanie”.