Ce patimi vechi rămân încă și ce patimi noi s-au format? Cum apar? Ca niște imagini vii sau numai simțite? Din toate acestea putem cunoaște măsura sănătății noastre sufletești.

Să primim insultele celorlalți fără să ne tulburăm, ca și când nu ne-ar fi adresate nouă. O astfel de purtare ne poate aduce în suflet pacea și-l poate face pe acesta sălaș al lui Dumnezeu.

Nimic nu contribuie mai mult la dobândirea păcii interioare decât tăcerea și faptul de a discuta cât mai mult posibil cu tine însuți și cât mai puțin cu ceilalți.

Sunt multe fiare în noi, pe care luptă-te să le stăpânești! Căci dacă vei stă­pâni fiarele din afară, iar pe cele din lăuntru le vei lăsa fără stăpân, adică nesupuse, ia seama ce vei părea celor ce te vor vedea!

Tu, însă, arată-te cumpătat în toate, ca această cumpătare să te arate curat în toate.

Toate bunurile pământești pe care le posezi, să le transpui în lăcașurile cerești, ca și cum tu de acolo ai fi venit.

Îndrumătorul duhovnicesc nu spune pur și simplu: „Ascultă-mă pe mine și fă ce-ți spun!”, ci mesajul său este: „Ascultă prin mine glasul lui Dumnezeu ce grăiește în conștiința ta și fă ceea ce-ți spune acel glas dumnezeiesc”.

„În fiecare epocă, dar mai ales într-a noastră, atât de profund neliniștită, obosită și agitată, nimic nu este mai important ca pocăința. Nu există ceva la care omul să aspire mai profund.”

Dacă mulți oameni cred că nu-și pot găsi îndrumătorul duhovnicesc este și pentru că îl vor într-un anume fel: căutând un Sfânt Serafim, își închid ochii în fața călăuzei pe care le-o trimite Dumnezeu în realitate.

„Sunt unii care se fac pe ei înșiși fameni pentru Îm­părăția lui Dumnezeu” (Matei 19, 12).