Sunt oameni care sunt influențați de ideea de a nu-și boteza copiii de mici, gândind că e mai bine ca aceștia să-și aleagă singuri calea atunci când vor fi mari. E ca și cum ni s-ar sugera că ar fi mai bine să nu-i dăm de mâncare copilului, ci să-l lăsăm mai întâi să ajungă la vârsta când își va putea alege singur meniul preferat. Sau ca și cum ni s-ar recomanda să nu-i vorbim copilului până ce nu va fi în stare să-și aleagă singur limba în care va voi să se exprime. Trebuie să înțelegem că Botezul nu ne răpește libertatea, ci ne dă libertatea spirituală deplină, făcând posibilă eliberarea noastră de sub tirania păcatului lui Adam.

Părinții ar trebui să aleagă pentru copiii lor ca nași persoane care să înțeleagă că principala lor răspundere e aceea de a se îngriji de creșterea duhovnicească a copilului.

Harul Botezului nu poate fi luat de la noi; el poate fi acoperit de păcate, poate rămâne necultivat, dar nu poate fi înstrăinat. Copiii care au primit sămânța Botezului au mai multe șanse de a se întoarce (sau reîntoarce) la Dumnezeu, de a-L regăsi când au ajuns la maturitate, chiar dacă n-au primit o educație creștină.

(Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, pp. 28-29)

Vezi și: Botezul copiilor nu trebuie amânat

De ce primim Sfânta Taină a Botezului când suntem prunci?