Ce loc este mai potrivit și mai de folos pentru suflet decât Biserica lui Dumnezeu, unde vorbim în rugăciune cu Domnul?

Sfântul care știe că e sfânt, nu e sfânt. Sfântul care vrea să se știe despre el că e sfânt, nu e sfânt. Sfântul care vrea să se facă sfânt, nu va fi sfânt niciodată.

Iată că nu ni le-a dat, pentru că El știa că ceea ce cerusem noi nu ne-ar fi fost de folos. Ba dimpotrivă. Poate că ne-ar fi dus la greșeli și la suferințe, de care Dumnezeu ne-a scăpat.

Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ți l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii și tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău.

Patimile cultivate ani de-a rândul trebuie scoase prin lacrimi și nevoințe, printr-un efort susținut, conștient și serios, altfel vindecarea omului și viața lui religioasă nu sunt decât niște iluzii, iar suferința (boala, neliniștea) omului va rămâne pe mai departe netratată.

Cruce, cruce, semn preasfânt,
Noi cu tine ne-nchinăm
Ca de relele ce sunt
Noi prin Tine să scăpăm!

Cel ce se obișnuiește să nu dea toată atenția poruncii Domnului îndată ce o aude și așteaptă să i se spună a doua oară, să i se dea un nou semn mai accentuat, pierde sensibilitatea receptivă a inimii.

Fiecare Spovedanie ar trebui să-l facă pe credincios conștient și de bunătățile lui interioare, care cu cât sunt oferite mai mult și mai dezinteresat altora, cu atât devin mai strălucitoare, deși nu trebuie să se mândrească cineva pentru asta.

Pentru că niciun alt fel de viață nu aduce omului așa grabnică sporire ca cea de obște cu fericita ascultare, dacă este trăită cu înțelegere, izbăvindu-l în scurtă vreme de toate patimile sufletești și trupești pentru smerenia care se naște din fericita ascultare.

Dragostea constă în aceea ca să-ți jertfești sufletul pentru aproapele tău și să nu faci altuia ceea ce nu-ți dorești ție. Din dragoste Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om. Cine trăiește în dragoste, în Dumnezeu trăiește.