Mama unuia dintre ei era lângă dânșii, privindu-l pe fecio­rul său, mai ales și pentru că acesta era mai tânăr la vârstă decât toți; și se temea ca nu cumva tinerețea și iubirea de viață să facă frică întru dânsul și nevrednic să se afle de cinstea și rânduiala ostășească.

Poetul se adresează Mântuitorului Hristos cu dispoziție spre mărturisire. El decide destăinuirea păcatelor pe care le-a făcut. Dorește să scoată în evidență rănile pe care le poartă în sufletul și în trupul său, răni pe care le-au deschis alți tâlhari, precum gândurile cele necurate.

Evident în acest prim tropar, așa cum și în cel de-al doilea și în multe altele, tânguirea și plângerea sunt caracteristici ale Marelui Canon.

Ce frumusețe acest Canon pe care Sfântul Andrei Criteanul ni-l pune în față! Ce dureros este că aceste rugăciuni și cântări atât de adânci sunt foarte puțin cunoscute de creștinii noștri. Adâncimea și frumusețea lor, ca în general a slujbelor din Postul Mare pot fi pătrunse, cu adevărat, numai prin trăire în comuniune, în soborul Bisericii.

„Trup și oase” exprimă existența trupească a omului, iar „suflarea și viața” este existența sufletească și duhovnicească. Cele două împreună, alcătuiesc un singur om, care este creatură a lui Dumnezeu: „Pentru că a Lui făptură suntem” (Efeseni 2, 10).

Rânduiala de nevoință a Postului Mare și, mai ales, aceea a primei săptămâni se desfășoară exact în vederea acestui război nevăzut. După o pregătire amănunțită și cu multă grijă a celor trei săptămâni premergătoare, postul începe hotărât, ca un adevărat asediu asupra vrăjmașului, pe amândouă fronturile arătate de Sfântul Maxim Mărturisitorul: rugăciunea și nevoințele trupești.

Pentru înnoirea noastră sufletească în primul rând avem nevoie de iertarea păcatelor de la Dumnezeu și ostenelile postului urmăresc și acest lucru.

Șapte sunt treptele postului, adică sunt șapte feluri de hrană pentru om:

A venit vremea acestei schimbări. Sfânta Biserică ne pregătește prin cele două căi puse înainte. Alege creștine, alege tu, omenire, vrei să fii al lui Dumnezeu sau al satanei? Ești liber să alegi și ai minte să descifrezi ce este bine și ce este rău. Să nu iei binele drept rău și răul drept bine.

Păcătuind, să nu învinovățești fapta, ci gândul!