Felul cum abordează problema aceștia doi este contrar și diferit, dar amândoi au aceleași motivații și sunt în fața Domnului la fel de vrednici. Esențial este să fim vrednici și pregătiți pentru marea Taină.

Practica rugăciunii este mai înaltă decât teologia, care contemplă ceea ce este dumnezeiesc din cele create, pe când rugăciunea unește sufletul mai presus de cunoaștere și în chip de negrăit cu Dumnezeu.

Pe cei care petrec întru ispite, nu-i lasă Providența să cadă în mâinile vrăjmașilor.

Întru acestea se cearcă răbdarea omului și se arată dorul ce-l are către Dumnezeu.

Nu este rob iubitorul de arginți și lacomul? Nu este rob superstițiosul și cel ce merge la ghicitoare? Nu este rob cel furios și iute la mânie? Nu este rob cel ce iubește plăcerile trupești și desfrâul?

Rugăciunea noastră este eficientă dacă este potrivită cu voia lui Dumnezeu.

Nimic nu este greu atunci când îl vrem. Nimic nu este ușor atunci când nu-l dorim.

Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv a fost unul dintre ierarhii de seamă care au păstorit Mitropolia Moldovei. Cu o aleasă pregătire intelectuală, pășind din copilărie în lumea cărților bisericești și a ostenelilor monahale, el a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și a începutului secolului XX.

Harul se dă după măsura smereniei. Cu cât e mai adânc vasul smereniei, cu atât mai mult har adună. La smerenia desăvârșită se ajunge prin coborârea în adâncurile umilinței.

Sfinții s-au socotit a fi cei mai păcătoși, nevrednici de a viețui între oameni, și credeau cu adevărat în felul acesta despre ei înșiși.