Omul lui Dumnezeu întâmpină faptele de fiecare zi în mod diferit. Primește ispitele vieții ca pe o îngăduință a lui Dumnezeu pentru mântuirea lui. Dumnezeu îngăduie necazurile în viață pentru educare și pentru maturizare și dă putere pentru întâmpinarea lor. Dumnezeu îngăduie încercările, dar poartă de grijă și pentru slobozirea din ele, ca un părinte iubitor.

Sfântul Ioan Botezătorul nu este cinstit doar de confesiunile creștine, ci și de musulmani, unioniști și chiar de unele grupări gnostice.

Întrucât se crede că Ioan a cuprins prin contemplare cunoștința (lui Hristos) care era accesibilă aici, cunoașterea cea mai mică și mai de pe urmă ce se va arăta în starea viitoare este mai mare decât cea de aici.

Smerenia este maica virtuții, nu te lasă să te socoți mai bun decât aproapele tău. Dacă Sfântul Ioan Botezătorul, cel sfințit din pântecele maicii sale, atât de mult a postit și s-a smerit, cum trebuie să fie smerenia și nevoințele și postul nostru, a celor ce suntem plini de păcate!

Sărbătoarea Bobotezei este o sărbătoare a lui Iisus Hristos, dar este și un anunț al sărbătorii noastre, al sărbătoririi botezului nostru, un anunț al iubirii lui Dumnezeu față de oameni prin Fiul Său.

Dumnezeirea în cele Trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care S-a arătat la Râul Iordan, trimite la denumirea de la început a Sărbătorii de „Teofanie” sau „Epifanie”.

Catehumenii care mergeau pentru botez, dar și creștinii care veneau să se împărtășească pentru prima oară țineau lumini aprinse, lumânări, făclii și torțe. Așadar, pretutindeni stăpânea lumina, de aceea și sărbătoarea a primit numirea de „Praznicul Luminilor”.

Această înaintare a omului în Dumnezeu răspunde și trebuinței lui, convine și modelului ființei lui. Omul nu-i făcut să înainteze prin el însuși, într-o lume finită, circumscrisă, monotonă.

Și filosoful, și teologul caută ceva. Însă, diferența dintre cei doi se evidențiază din start. Scopul, mijloacele și finalitatea sunt diferite. Trebuie privite obiectiv. Dar această privire obiectivă a dispărut demult, căci diferite curente filosofice au subminat teologia de sute de ani.

Fiecare om ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu, la adevărata teologie, prin diferite mijloace și pe diferite căi, dar calea cea mai sigură este cea pe care o recomandă Biserica.