Noi nu credem că trupul constituie un izvor de sine existent al răului, ci dimpotrivă, socotim că trupul constituie un vehicul al sufletului, sfințit și el la Botez.

Cum să-L atragem pe Hristos să se sălășluiască în noi dacă nu prin curăția inimii? Și cum să atingem această curăție, dacă nu prin lucrarea poruncilor? Și cum să săvârșim poruncile fără lacrimi, rugăciuni și osteneli?

„Ar fi mai bine pentru mine să nu fiu deloc, decât să fiu fără Hristos...” (Fericitul Augustin)

Cel luptat de curvie să se roage și să cheme în ajutor pe Sfânta Muceniță Tomaida, care a fost ucisă pentru curăție.

Să te rogi și pentru acele surori față de care nu ești binevoitoare și le vezi mai prejos decât tine. Căci scris este: rugați-vă unii pentru alții și vă veți tămădui!

Să nu lăsați gândurile să vă intre în inimă, ci atunci când vor veni să vă sculați împotriva lor, chemând în ajutor pe Dumnezeu.

Nouă, creștinilor, nu ne este îngăduit să cugetăm rău despre nimeni.

Suntem ființe mici, dar putem ajunge să fim foarte buni ori foarte răi – totul ține de gândurile și voile noastre.

Aici ne putem schimba, dacă ne pocăim de toate faptele rele, de gândurile rele – dar, din clipa trecerii la cele veșnice, sufletul nu se mai poate îndreptăți a se ruga pentru sine.

Cineva umblă prin viața mea
delicat și smerit ca însăși suflarea
așteptând să-L simt să-L aud să-L văd...