În numele Lui trebuie să facem toate faptele dragostei și milostivirii, fiindcă Domnul Iisus Hristos primește toate faptele noastre de milostivire, toate faptele iubirii noastre de aproapele, ca și cum i-ar fi Lui făcute.

Nu vă culcați fără să vă împăcați cu cel care v-a jignit, fără să fi înăbușit mânia, fără să fi scuipat în scânteia care e gata să aprindă și să pârjolească inima voastră! 

Știe că oamenii primesc totul de la Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunii și în rugăciune: așa primesc și îndreptarea cea adevărată a vieții lor, și pocăința, și mângâierea, și odihna, altfel spus, tot ce este de trebuință omului ca să se mântuiască.

Sfinții Părinți descriu treptele acaparării sufletului nostru de către gânduri:

Toți îi socotesc fericiți pe cei ce se bucură, iar pe cei ce jelesc, pe cei sărmani și pe cei ce plâng îi socotesc nefericiți. Domnul, însă, în locul celor dintâi îi numește fericiți pe cei din urmă, zicând: „Fericiți cei ce plâng”.

De ce tocmai lor, adică celor săraci cu duhul, le aparține Împărăția Cerească? Pentru că cel smerit cu duhul, „recunoscându-și păcătoșenia și nevrednicia sa, se lasă întru totul condus de harul lui Dumnezeu, nepunându-și nicidecum nădejdea în puterile sale duhovnicești și harul îl conduce la Împărăție”.

E un lucru vrednic de sfinți să suferim împreună cu cei ce suferă.

„Prin aceasta, cunoaștem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, și el așa să umble” (I Ioan 2, 6).

Cele prin care se urmărea întristarea și chinuirea lor, li se fac mai vârtos fără să vrea spre folos și cele prin care se plănuia surparea lor, îi fac mai tari.

Astăzi, 8 iunie 2025, se împlinesc 17 ani de la întronizarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan ca Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.