Tu, însă, arată-te cumpătat în toate, ca această cumpătare să te arate curat în toate.

Toate bunurile pământești pe care le posezi, să le transpui în lăcașurile cerești, ca și cum tu de acolo ai fi venit.

Îndrumătorul duhovnicesc nu spune pur și simplu: „Ascultă-mă pe mine și fă ce-ți spun!”, ci mesajul său este: „Ascultă prin mine glasul lui Dumnezeu ce grăiește în conștiința ta și fă ceea ce-ți spune acel glas dumnezeiesc”.

„În fiecare epocă, dar mai ales într-a noastră, atât de profund neliniștită, obosită și agitată, nimic nu este mai important ca pocăința. Nu există ceva la care omul să aspire mai profund.”

Dacă mulți oameni cred că nu-și pot găsi îndrumătorul duhovnicesc este și pentru că îl vor într-un anume fel: căutând un Sfânt Serafim, își închid ochii în fața călăuzei pe care le-o trimite Dumnezeu în realitate.

„Sunt unii care se fac pe ei înșiși fameni pentru Îm­părăția lui Dumnezeu” (Matei 19, 12).

Aceasta este vocația omului de a fi el însuși total unit cu Dumnezeu și prin El restul cre­ației.

O persoană rostește cu glas tare Rugăciunea lui Iisus, iar celelalte ascultă în tăcere. Și nu spune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne­zeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, ci „miluiește-ne pe noi”, întrucât suntem împreună.

Eu ţi-am spus să ceri doar mântuirea sufletului, adică să devii moştenitor al Împărăţiei Cerurilor! Lasă-le pe toate celelalte în seama judecăţii lui Dumnezeu! Îţi amintesc iar vorbele Domnului: „Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”! Nu-ţi este de ajuns?

În supra-saturarea aceasta de bunuri, am ascuns Bise­rica după garsonieră, casă, mașină, carieră, bani, afaceri, împrăștieri, grătare, mititei, toate celelalte. Abia undeva, așa, departe în zare – îi faci cu mâna din când în când –, Biserica! Și toate astea când, de fapt, adevărata odihnă nu poate veni decât de la Dumnezeul Care Se odihnește în Liturghie.