Puneți toată încrederea în Cel Care a spus: Niciodată nu vă voi lăsa și nici nu vă voi părăsi (Deuteronomul 31, 6).

Să nu vă pierdeți niciodată curajul. Pururea să vă făliți cu Iisus și să aveți nimicnicia voastră drept mândrie. Atunci când diavolul vă înalță, smeriți-vă și faceți-vă una cu pământul prin învinuirea de sine, atunci când el vă coboară în iad, prin deznădejde, zboară la cerul harului și dragostei lui Dumnezeu – acesta este jocul pe care trebuie să-l joci cu el.

Să nu te temi de el; L-ai îmbrăcat pe Hristos; tu ești moștenirea lui Hristos; ai fost pus alături cu sfinții. Mai ai prin multe de trecut pentru a-ți dovedi măsura dragostei tale față de Cel Căruia ți-ai închinat viața. Să nu accepți niciun gând de mândrie sugerat de satana, ci pururea să te învinuiești pe tine, căci acel ticălos plin de răutate ne-a pângărit cu patimi rușinoase, deci cum putem fi noi mândri? Avem nevoie de plâns și de un râu de lacrimi ca să ne spălăm necurăția și rănile. Să porți în minte smerenia Domnului răstignit: Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 29). Doar prin atingerea adevăratei smerenii vom afla liniștea și pacea în starea de tulburare a sufletelor noastre.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 363-364)