Este vreme pentru orice lucru sub cer (Eclesiastul 3, 1). Cum dar, să nu fie vreme pentru rugăciune, care este cel dintâi lucru sub cer?

Fiecare faptă este o sămân­ță a binelui sau a răului care, desigur, încolțește în viața aceasta, dar ale cărei roade sunt culese de-abia în cea viitoare.

„Să primim cu multă recunoștință cuvintele Scripturii; să nu trecem de măsura noastră, nici să iscodim cele mai presus de noi, așa cum au pățit dușmanii adevărului.”

Să zâmbiți cu bucurie și veselie, pentru duhovnicească mângâiere, dar iarăși să vă întristați pentru mai multă înfrânare și pe nici una din cele două să nu le vătămați prin lipsa de măsură a celeilalte. Adunați-vă unii cu alții în unime de suflet. Iubiți-vă unii pe alții. Dați-vă silința pentru o viețuire potrivită lui Dumnezeu.

Nenorocirea noastră stă în aceea că, din pricina mândriei minții noastre, nu stăruim în acest har și el părăsește sufletul, și sufletul îl caută plângând și suspinând.

Atunci când postești, când dormi pe jos și plângi întreaga ta viață, nu înfăptuiești mai nimic dacă nu ești de folos celorlalți.

Șarpele este de aramă fiindcă natura aramei nu permite nici micșorare, nici nu ruginește, precum nici Domnul nu a fost atins de rugina păcatului și nici trupul Lui nu a văzut vreodată stricăciunea.

Care e, de fapt, locul Maicii Domnului în cinstirea Bisericii? Este după Domnul Hristos. Întâi sunt Domnul Hristos, Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt, așadar mai întâi este Preasfânta Treime, apoi e Maica Domnului.

De obicei, dacă un om cere aju­tor cu toată inima sa și spune cu smerenie: „Părinte, roagă-te și pentru mine!”, îți rănește inima și nu-l mai poți uita. În timp ce dacă spune în mod superficial: „Fă și pentru mine vreo rugăciune...”, ca și cum ar spune „Hai, sănătate!”, cum să-ți aduci aminte de el? Este bine ca „telefonul nostru fără fir” (n.r. ‒ așa numea Sfântul Paisie rugăciunea către Dumnezeu) să lucre­ze mereu, pentru a putea să ajute pe toți oamenii care cer ajutor.

Domnul ne-a dat poruncă să ne iubim unul pe altul. Aceasta este adevărata libertate: iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Aici se găsește și libertatea și egalitatea. În ordinea lumească este cu neputință să existe egalitate – aceasta însă nu are importanță pentru suflet.