Sufletul nostru a fost lipsit de cultura Duhului, de hrana dumnezeiască prin care dobândim puterea de a iubi și ierta pe cei ce ne rănesc și, suferind, și-a căutat plăcerea în mâncare.

Suntem însetați de iubire și de pace și când vom afla Izvorul nu ne vom mai „îmbăta cu apa rece”, ci cu Apa Cea Vie, care este bucurie fără margini și fără de „valuri”.

Deși în Duhul Sfânt avem aceeași Viață, aceasta va avea întotdeauna pecetea personală a fiecăruia, inconfundabilă, unică! E amețitoarea taină a persoanei!

Filosofii și Părinții cei sporiți de altădată, dacă erau ocărâți de cineva, tăceau din gură. Astfel se smereau, spunându-și că ei sunt cei mai păcătoși oameni de pe fața pământului.

Poți să te rogi ani întregi, că nu te-ajută; doar dacă noi unim smerenia cu osteneala – fie din priveghere, fie din metanii – atunci se lasă simțit Duhul Sfânt.

Cine folosește mila pentru aproapele și asprimea pentru sine, atunci începe a-și ușura conștiința. Dar atâta vă spun: ascultarea, zicând „Doamne Iisuse…”.

Să te gândești că mizeria din baltă nu lovește atât de mult în nas, cât lovesc în suflet povestirile murdare despre viața altora.

Cineva, amăgindu-se, grăiește: „Astăzi să-mi fac plăcerea mea, iar mâine mă voi pocăi”. Dar cine știe de va ajunge sau nu ziua de mâine? Că, fără de veste, vine moartea și-l pierde pe el.

Să ucidem, așadar, poftele viclene. Să ne eliberăm de patimi. Dacă vrem, ne vom lupta. Și dacă ne vom lupta, vom izbândi, cu harul Domnului.

Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, a fost prăznuit joi, 26 ianuarie, la Catedrala Mitropolitană din Iași, aici aflându-se sfintele sale moaște. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.