Din partea noastră se cere să ne războim cu diavolul și cu patimile, pentru ca Hristos să prindă chip în noi.

Fiecare din noi știe din experiență că e mult mai lesne să ridici o piatră de moară din voia ta proprie decât un singur pai, din porunca altuia.

În funcție de subiect și de pocăința acestuia (dacă-i pare rău, dacă varsă o lacrimă) duhovnicul are latitudinea să-i dea un maxim, dacă este mai îndărătnic și are nevoie de mai multă îndreptare, sau să-i dea un minim, iar la a doua vizită să-l absolve complet.

Este important să avem această armă care este rugăciunea nesofisticată, fără pretenții, fără sfințenie, care, însă, te sfințește prin sfințenia ei, prin care simți că nu ești singur, prin care simți că te însoțește în boală, că-ți întinde o mână.

Rugăciunea face parte din viața spirituală a omului, dar aș vrea și aici să fac o oarecare delimitare, pentru ca să eliminăm, pe cât este posibil, confuziile terminologice.

Ocrotitorii învăţământului teologic, Sfinţii Trei Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur au fost cinstiți astăzi, 30 ianuarie 2023, de către profesorii și studenții Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. Sfânta Liturghie cu ocazia hramului instituției teologice a fost săvârșită în Catedrala Mitropolitană de către Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop – vicar al Arhiepiscopiei Iașilor împreună cu Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Noi zicem că dorim Împărăția cerească, dar cu ce s-ar putea să o câștigăm nu ne îngrijim. Ci încă nicio durere nu vrem să primim și nici o osteneală nu ne dăm pentru poruncile lui Dumnezeu, iar răsplata cerească pentru nevoințe o socotim ca fiind o închipuire a minții noastre.

Nu vor fi osândiți pentru că au furat, au desfrânat sau au săvârșit altceva din toate cele pe care nu le îngăduie Dumnezeu, ci pentru că nu au arătat grijă pentru Hristos, slujindu-le semenilor împovărați. Deci, cât mai este timp, să-L vizităm pe Hristos, să-L îngrijim, să-L îmbrăcăm, să-L adăpostim, să-L cinstim.

În felul acesta, adică prin faptele tale, prin recunoștința de care dai dovadă, dar și prin smerenie și cumpătare, Îl faci pe Domnul datornicul tău și, în același timp, câștigi dragostea și bunăvoința oamenilor, pentru că nimeni nu este mai iubit între oameni decât cel smerit.

Sufletul nostru a fost lipsit de cultura Duhului, de hrana dumnezeiască prin care dobândim puterea de a iubi și ierta pe cei ce ne rănesc și, suferind, și-a căutat plăcerea în mâncare.