Din Noul Testament aflăm că botezul creștin a fost închipuit în Vechiul Testament prin tăierea împrejur, prin potop și trecerea prin Marea Roșie. Tăierea împrejur a fost așezată de Dumnezeu ca semn al legământului Său cu Avraam și urmașii lui.

Chipul este darul inițial, făcut omului în momentul creației; asemănarea este țelul final, pe care omul trebuie s-o realizeze printr-o dreaptă folosire a libertății cu ajutorul neîntrerupt și harul lui Dumnezeu. Omul este toată viața lui pe drumul de la chip spre asemănare.

Adevărata pustie este în adâncul inimii. Sfântul Vasile cel Mare a descris foarte bine această „revenire în sine”: „Când mintea nu se risipește în lucrurile din afară și nu se împrăștie în lume prin simțuri, se întoarce în sine și se înalță cu gândul la Dumnezeu”.

Rugăciunea pentru cei adormiți este un element permanent al rânduielii zilnice a slujbelor noastre, nu o chestiune de surplus de evlavie sau opțiune personală.

Omul crede în ce spune baba și primește ajutor conform credinței lui. Astfel, omul se prinde în plasa diavolului, iar după aceea nu mai știe cum să se elibereze din ea.

Grădinarul care își cunoaște bine meseria încearcă să înlăture toate crengile uscate ale pomilor pentru ca aceștia să dea roade.

„Vă trimit o rețetă duhovnicească și vă recomand să luați medicamentul propus de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de grea suferință sufletească și trupească.”

Atât de mult m-a impresionat pilda acestei femei, încât mi-am spus: în ziua Judecății, câți dintre noi, clericii, vom fi judecați pentru că adesea ne-am trecut numele la vedere, cu litere mari, scriind: „Catapeteasma sau biserica s-a făcut de cutare sau cutare”, după care urmează listele cu ctitori.

Când vine Hristos în viața noastră, El schimbă „gusturile”. Omul născut din nou are alte bucurii. Nu-l atrag și nu-l interesează viața și cele de aici.

Domnul meu, să nu-mi dai nici sărăcie și nici bogăție. Dă-mi ce îmi este necesar și suficient pentru nevoile materiale.