Doamne, ține-mă de mână și în acest necaz!
Noi, de obicei, când trăim ceva neplăcut, așteptăm să scăpăm, sau strigăm la Dumnezeu ca să ne scape. Or, Dumnezeu n-a venit ca să ne scape de necazuri. Că spunea cineva, s-a transformat Tatăl nostru, nu mai e „Tatăl nostru cel din Ceruri”, ci „Tatăl nostru cel de la bancă, cel de la supermarket, de la...”, de undeva de unde trebuie să ni se îndeplinească toate dorințele.
Dar noi să zicem așa: „Doamne, iată, necazul acesta este un loc de întâlnire cu Tine. Tu când ai spus: «În lume necazuri veți avea», Te-ai gândit la necazul pe are îl am eu acum. Și Tu spui că ai biruit lumea. Uite, asta e o ocazie ca eu să trăiesc biruința pe care ai avut-o Tu. Fă ceva cu mine. Ajută-mă să Te întâlnesc, să Te simt în această încercare”.
(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 25)