Iată un exemplu al Maicii Domnului față de noi și pe care-l avem în vedere, și ar trebui să-l avem în vedere de câte ori vrem să ne punem în atenția altora, de câte ori vrem să ne înfigem în conștiința cuiva, căci în cazul acesta nu suntem pe calea Maicii Domnului.

Joi, 7 martie, începând cu ora 18:30, în Sala „Sinaxar” din cadrul Muzeul Mitropolitan Iași, a avut loc lansarea cărții „Gramatica Tainei lui Hristos”, în prezența autorului Marius Portaru. Invitații acestui eveniment au fost Florin Crîșmăreanu, pr. Dragoș Bahrim și Dragoș Mîrșanu.

Există un singur mărgăritar prețios, căci există un singur Adevăr, care este Hristos și singurul mărgăritar prețios este adevărata credință.

Nu îngădui diavolului să tulbure sufletul tău cu cârtire lăuntrică, că toți se folosesc de tine, ci dimpotrivă, tu însuți să te folosești de întâmplarea aceasta, pentru a face bine.

Gândurile trimise de diavol sunt pline de tulburare și de întristare.

Numele de creștin a fost dat pentru prima dată în Antiohia. Îl pomenesc pentru prima oară Faptele Apostolilor și prima Epistolă a Sfântului Petru (4, 16). Creștinii, în Noul Testament, se numesc de obicei „creștini, aleși, sfinți”. În izvoarele iudaice, ei sunt numiți „galileeni, nazarineni”.

Cât de mult se oglindește lumea de azi în pilda Fiului risipitor! Omenirea s-a înstrăinat de Dumnezeu, s-a dus în țara cea străină a păcatului și își cheltuiește toată avuția părintească, darurile lui Dumnezeu, în desfrânări.

Noi privim viața în față, mergem înainte. Trecutul e irecuperabil. De aceea, pocăința se face în prezent, cu fața spre viitor, căci ea este, în esența ei, părăsirea păcatului, nu tânguirea pentru păcat.

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2017/05/maica-domnului-manastirea_putna_wm_-_foto_bogdan_zamfirescu_4343.jpg?itok=o8MvAkyQ" title="Să urmăm exemplul de smerenie al Maicii Domnului / Foto: Bogdan Zamfirescu" alt="Maica Domnului" loading="eager">
<p>Așa a făcut Maica Domnului, care parcă ar fi știut cuvântul Sfântului Isaac Sirul, după care „desăvârșirea este o prăpastie de smerenie”.</p>
2025-03-02T22:55:00
Arhiepiscopia Iașilor
Arhimandritul Teofil Părăian
1
De deschidere


creștin;Dumnezeu;Maica Domnului;mântuire;smerenie;cuvânt;desăvârșire
18362

<p>Mântuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem să facem niște lucruri extraordinare. Ceea ce trebuie să facem noi este <strong>să ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu și apoi lucrează Dumnezeu ca un Sfânt</strong>, cum știe cu fiecare dintre noi, și dacă vrea Dumnezeu să ne afirme, ne afirmă, și dacă nu vrea Dumnezeu să ne afirme, degeaba vrem să ne afirmăm noi.</p><p>Asta înseamnă să urmăm exemplul Maicii Domnului, să fim smeriți, adică <strong>să fim fără veleități și mai ales fără veleități religioase</strong>. Nu zice nimeni că nu trebuie să ocupăm, creștini fiind, locuri de frunte în societate, în cultură sau chiar în conducerea oamenilor. Putem să avem astfel de locuri și să dea Dumnezeu să fie cât mai mulți creștini la locuri de frunte și la locuri din care să poată ajuta pe alții, dar lucrul de căpetenie pentru noi este <strong>să-I slujim lui Dumnezeu și să ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El să fim</strong>. Așa a făcut Maica Domnului, care parcă ar fi știut cuvântul Sfântului Isaac Sirul, după care „desăvârșirea este o prăpastie de smerenie”.</p><p>(<strong>Arhimandritul Teofil Părăian</strong>,<strong> </strong><em>Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei</em>, Editura Eikon, 2003, p. 109)</p>

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/09/supunere_0.jpg?itok=y7ATATrp" title="Cugetare despre Sfântul Agapie de la Colciu / Foto: Oana Nechifor" alt="călugăr cu lumânare aprinsă în mână" loading="eager">
<p class="rtejustify">Tot creștinul trebuie să-și împodobească viața cu credința și supunerea față de voia lui Dumnezeu. Așa cum se vede din viața Sfântului Agapie, Dumnezeu îi proslăvește pe cei credincioși și ascultători.</p>
2025-02-28T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


viață;credință;voie;Dumnezeu
18362

<p class="rtejustify">Tot creștinul trebuie să-și împodobească viața cu credința și supunerea față de voia lui Dumnezeu. Așa cum se vede din viața <a href="https://doxologia.ro/sfantul-agapie-de-la-colciu"><strong>Sfântului Agapie</strong></a>, Dumnezeu îi proslăvește pe cei credincioși și ascultători. Tânăr frate de mănăstire fiind, Sfântul Agapie a căzut totuși în mâinile piraților, dus în Asia și vândut unui arab. Timp de doisprezece ani Agapie a rămas cu răbdare și liniște în acea sclavie, și timp de doisprezece ani s-a rugat cu osârdie Maicii Domnului să-l scape din ea și să-l ducă înapoi la mănăstirea lui. Într-o noapte Fecioara de Dumnezeu Născătoare i s-a înfățișat și i-a spus: <strong>„Ridică-te și ieși fără teamă la Muntele Athos, la bătrânul tău”</strong>. Agapie s-a sculat și a venit la bătrânul său în Athos, Muntele cel Sfânt. Când Avva l-a văzut pe Agapie, s-a întristat, crezând că a fugit de la stăpânul lui. El i-a spus: „Fiule Agapie, ți-ai înșelat stăpânul, dar pe Dumnezeu nu-L poți înșela. În ziua înfricoșătoarei Judecăți tu va trebui să dai socoteală de acei bani pe care stăpânul tău i-a plătit ca să-i slujești lui. Trebuie așadar să te întorci și cu credință să-ți slujești stăpânul mai departe”.</p><p class="rtejustify">Agapie, fiul cel ascultător, cu grăbire s-a întors în Asia, s-a înfățișat stăpânului lui, și i-a povestit totul. Arabul aflând acestea, a rămas uimit, învins cu totul de<strong> înălțimea purtării creștine</strong>. El a dorit să-l vadă pe Avva, povățuitorul și părintele fratelui Agapie. Arabul a sosit la Sfântul Munte însoțit de cei doi fii ai săi. Aici, el și fiii lui au luat Sfântul Botez. Toți trei au primit tainicul cin al călugăriei. Ei au rămas în Sfântul Munte până la moartea lor, ducând o viață de nevoință, post, rugăciune și ascultare, mai întâi sub povățuirea bătrânului Avvă, iar după plecarea acestuia la cele de sus, sub povățuirea lui Agapie. Astfel, cei care mai întâi fuseseră sălbatici proprietari de sclavi s-au făcut cu dragoste ascultători deplini ai foștilor lor sclavi, <strong>credincioși voii lui Dumnezeu </strong>și cu totul supuși Sfântului Agapie.</p><p class="rtejustify">(<strong>Sfântul Nicolae Velimirovici</strong>, <em>Proloagele de la Ohrida</em>, vol. I (ianuarie-iunie), traducere Mihaela Grosu, Editura Egumenița, 2005, pp. 252-253)</p>