Sunt mulţi care spun că au fost la liturghie, sau la utrenie, sau la vecernie, şi se amăgesc cu nădejdea că au fost cu adevărat, însă de fapt pe unde rătăcea mintea lor? Ei nu erau decât cu trupul în sfânta biserică.

Dacă cineva n-a conştientizat ce este Taina Spovedaniei, ci crede că mărturisirea este să discute cu duhovnicul nedumeririle lui, sau să-şi spună durerea ca să fie mângâiat, sau că este un fel de întâlnire cu un oarecare psiholog, atunci lucrul nu e clar, deoarece n-a înţeles adevăratul scop şi sensul Tainei.

Mintea nu stă nicio secundă, mereu aleargă. Și-n vise, că vrăjmașul nu doarme și aduce omului vise felurite. Cel rău are mare putere asupra omului care nu se roagă.

O dragoste fără smerenie nu se poate concepe din punct de vedere creștin. Dragostea cea mai mare de Dumnezeu și de oameni are la temelie smerenia.

Postul doar micșorează încordarea poftei, însă nu o îndepărtează pe ea. Ultima (îndepărtarea poftei) este lucrarea lui Dumnezeu. Dar, ca să ne ajute Dumnezeu, trebuie ca și noi înșine să ne ajutăm, rugându-ne și postind.

Întrucât cele pe care le dăm sunt bunuri ale lui Dumnezeu, pe noi, oamenii, nevoia ne face de multe ori să avem bunăvoință. Dumnezeu, dimpotrivă: Face din bunăvoința lui nevoie.

Se poate cere ca Domnul să-l aducă la credință pe soț, pe copil sau pe aproapele, să-i înțelepțească, să-i întărească.

A încercat omul toate: bogăţia, puterea, ştiinţa, păcatul, dar fericit nu l-a făcut niciuna! Iisus ne îmbie încercarea Sa, cea din urmă: încercarea iubirii.

Ieri seară am hotărât să păcătuiesc cu o oarecare persoană. Cu puțin înainte de a săvârși păcatul, nu știu de ce, i-am spus: Am impresia că în ceasul acesta un oarecare Părinte se roagă pentru mine.

Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau fur, sau ca desfrânat, sau adulter, sau altul ca un făcător de rele, sau râvnitor de lucruri străine, iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu pentru că a suferit pe nedrept. Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui, Care n-a săvârșit niciun păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui ce judecă cu dreptate.