Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut.

Nădejdea și curajul ce arăți către dânsa sunt bogăție, fericire și scăpare temeinică.

Este o putere dumnezeiască, pe care noi o primim prin Botez, o primim prin Sfânta Împărtășanie, dar nu lucrează fără noi!

Numai după Dumnezeu sau în Dumnezeu trebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi înșine. Firea noastră adevărată o găsim când iubim pe Dumnezeu.

Atunci omul se face una cu Dumnezeu și Dumnezeu lucrează într-însul. Acesta trăiește numai cu trupul pe pământ, iar cu duhul este în Împărăția Cerurilor.

Dacă accept, fără să acuz pe nimeni, că sunt bolnav și că numai Dumnezeu mă vindecă, am făcut deja primul pas în pocăință.

Sufletul nostru este ca o fecioară, pe care trebuie să nu o întinăm. Vă aduc deci, acest îndemn: să nu întinăm sufletul nostru!

S-a așezat pe o creangă a copacului. După cum a putut, și-a construit un mic suport pe care se putea întinde. Astfel a înfăptuit nevoințe pustnicești suprapământești, dovedind perseverență și o mare putere de răbdare.

Dumnezeu nu cere numai paza trupului în vremea rugăciunii, ci mai mult vegherea și rugăciunea din inimă.

Joi, 20 iunie, la Muzeul Mitropolitan Iași, în sala „Baptisteriu”, elevii clasei a II-a B de la Școala Gimnazială „Vasile Conta” din Iași au vernisat expoziția de creații plastice „Copiii în lumină și credință”.