Credința ne ajută, ne întărește, ne înalță, ne bucură, dar nu ține locul însușirilor și calităților omenești. Ea, în general ‒ și asta-i regula ‒ nu conferă un statut excepțional. Ne dă fericirea, dar în raport cu lumea și cu oamenii nu numai că nu ne acordă privilegii, ci ne creează îndatoriri în plus.

Smerenia este o împăcare cu toate circumstanțele acestei vieți, e starea omului care, orice s-ar întâmpla, le primește ca din mâna lui Dumnezeu.

Când ai renunțat la credința în Dumnezeu, sau poate nu ai avut niciodată credință, când nu ai credință în Dumnezeu, te simți liber să faci ce ți se pare ție. Chiar dacă toată lumea din lumea asta, câți i-am întâlnit, câți ar fi aici de față, ar umbla cum nu se cuvine, eu tot cum se cuvine aș umbla! Așa trebuie să gândească fiecare om care crede în Dumnezeu!

Cine ar putea să spună mai bine despre existența noastră decât mama noastră în care ne-am alcătuit?! Dar lucrurile s-au petrecut, într-un fel, mai presus de ea; ea a fost pur și simplu asistentă la ceea ce s-a petrecut cu voia lui Dumnezeu, după legile firii, în existența ei pentru existența noastră.

Cel care se află în vederea duhovnicească a lui Dumnezeu mărturisește că între zidit și nezidit nu există nicio asemănare și că „a-L exprima pe Dumnezeu este cu neputință, iar a-L gândi este mai cu neputință”.

Este o lege firească pentru toate mamele din lume, când fiii lor se află în diferite suferințe, ele suferă alături de ei. Și cât a putut Maica Domnului suferi când Fiul ei a fost prins, bătut, batjocorit și în chinurile morții pe Cruce?

Oamenii se chinuiesc să strângă mari averi, ca să poată să ridice o casă pământească. Iar pentru înălțarea casei cerești Mântuitorul întărește că nu este nevoie să risipești bogăție, ci dimpotrivă, să devii sărac cu duhul, adică să conștientizezi că nu ai nimic bun care să-ți aparțină.

Tăcerea este jertfa cea mai plăcută lui Dumnezeu.

Adesea, ne rugăm lui Dumnezeu fără atenție, de formă, și socotim că ne-am rugat. De fapt, nici nu am fost prezenți în rugăciune, ci am avut vreo socoteală în minte.

Sănătatea sufletească depinde de armonia, relația și echilibrul sentimentului, voinței și minții.