Sufletul care s-a încredințat voii lui Dumnezeu de nimic nu se teme, nici de primejdii, nici de amenințări, nici de tâlhari, de nimic.

Țineți-vă de Biserica lui Hristos, care de două mii de ani stăpânește miliarde de suflete! Nu ieșiți din corabia mântuirii!

Dacă ne putem face lucrători de bucurie, vom putea avea și noi bucurie din bucuria altora. Nu se poate să fii un creștin bun și să nu ai parte de bucurie. Rugăciunea nu trebuie făcută neapărat pentru bucurie, bucuria vine de la sine.

Să iubim noi primii. Să nu cerem să ne iubească alţii întâi. Cel mai corect este aşa: să nu ne intereseze dacă oamenii ne iubesc, ci dacă noi iubim pe Hristos şi pe oameni. Noi să ne facem datoria. În felul acesta sufletul nostru se umple de dragoste. Şi aceasta este taina care aduce pace şi care nu ne zdrobeşte sufletul în momentul în care ceilalţi nu răspund iubirii noastre.

Părinții noștri pământești cer de la noi multă atenție, caută să le dăm înapoi iubirea pe care ei ne-au dat-o, iar noi adesea îi mâhnim foarte mult.

Împacă-te cu El și vei afla odihnă. Prin aceasta va veni la tine binele. Primește lege din gura Lui și pune cuvintele Lui în inima ta. Și dacă vei plini făgăduințele tale, peste căile tale va răsări lumina.

„Eu nu știu, dar Dumnezeu știe, și ce face Dumnezeu este bun făcut.”

Pace adâncă au îngerii și Sfinții în Ceruri, acest fel de pace a sufletului și a trupului, a simțurilor și a minții se cade a avea și creștinii când stau în Biserică. Dragoste și unire au îngerii și Sfinții unul către altul aflându-se în Ceruri, acest fel de dragoste și unire se cade a avea și creștinii în Biserică.

Smerenia nu se mânie niciodată, nu caută să fie pe placul oamenilor, nu se lasă pradă întristă­rii, de nimic nu se teme.

Măsura desăvârșirii noastre duhovnicești o putem deduce din felul în care ne raportăm la oamenii care încă mai săvârșesc cele mai cumplite păcate.