O rugăciune mulțumitoare pentru iertarea păcatelor ai numai atunci când ești sigur că Dumnezeu, în marea Lui milă, te primește cum ești și te face El cum vrea El să fii. Deci Dumnezeu vine către noi, noi mergem către Dumnezeu și ne unim cu Dumnezeu.

Era odată un călugăr care căzuse în multă nepăsare, încât nu-și mai făcea nici canonul, și voia să se întoarcă în lume. Deci s-a dus în locul lui natal, Kefalonia, unde se știe că aleargă cei demonizați, datorită vindecărilor făcute de Sfântul Gherasim. Deci și acesta, mergând să se închine la Sfântul, s-a întâlnit pe drum cu o demonizată, care i-a zis: „Știi ce ții în mâna ta? Ah, dacă ai ști, nenorocitule, ce ții în mână! Dacă ai ști cât mă arde acest metanier, pe care tu îl ții din obișnuință, din rutină!”.

Maica Domnului jertfește mereu, suferă mereu și cred că se luptă chiar și cu dreptatea divină apărând pe neputincioșii care o cer în ajutor. Iubește peste închipuire de mult și fără de alegere și pe cei ce sunt răi și chiar și pe cei nepăsători.

Nimeni nu are putere să aducă să­nă­tate lumii, decât Bunul Dumnezeu. Căci Maica Dom­nu­lui, ca o Maică preabună, cade iar în genunchi și se roa­gă.

„Rugăciunea este un lucru bun, este un lucru îngeresc, iar tu roagă-te după degetele mâinii stângi.”

„Doamne, de aș avea eu o așa putere, l-aș lua pe bunul și dragul nostru Părinte și l-aș duce-n brațe, pe sus, direct în strană, să ne conducă corul cum o făcea în tinerețe.”

Părintele Arsenie Boca zicea că: „În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă”. Așa că, Maica Domnului o să-i înțeleagă pe cei care au avut minte strâmbă, iar noi dorim ca oamenii să aibă măcar bucuria pe care o avem noi din faptul că suntem cinstitori ai Maicii Domnului.

Mai bine este omului primindu-și folosul din grăirea adevărului, chiar de ar fi urât de toți, decât să se vatăme din fățărnicie, deși este iubit pentru aceasta. Că pe cei ce sunt urâți de oameni fără dreptate îi va ridica Domnul, iar pe cei ce de oameni sunt îndrăgiți îi va defăima.

Acela Care a făcut sufletul a făcut și trupul, Cel ce vindecă sufletul cel nemuritor, Acela poate să vindece și trupul, bolile și suferințele cele vremelnice.

Da, frații mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicești. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă și de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de niciun folos.