Așa a făcut Maica Domnului, care parcă ar fi știut cuvântul Sfântului Isaac Sirul, după care „desăvârșirea este o prăpastie de smerenie”.

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/09/supunere_0.jpg?itok=y7ATATrp" title="Cugetare despre Sfântul Agapie de la Colciu / Foto: Oana Nechifor" alt="călugăr cu lumânare aprinsă în mână" loading="eager">
<p class="rtejustify">Tot creștinul trebuie să-și împodobească viața cu credința și supunerea față de voia lui Dumnezeu. Așa cum se vede din viața Sfântului Agapie, Dumnezeu îi proslăvește pe cei credincioși și ascultători.</p>
2025-02-28T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


viață;credință;voie;Dumnezeu
18362

<p class="rtejustify">Tot creștinul trebuie să-și împodobească viața cu credința și supunerea față de voia lui Dumnezeu. Așa cum se vede din viața <a href="https://doxologia.ro/sfantul-agapie-de-la-colciu"><strong>Sfântului Agapie</strong></a>, Dumnezeu îi proslăvește pe cei credincioși și ascultători. Tânăr frate de mănăstire fiind, Sfântul Agapie a căzut totuși în mâinile piraților, dus în Asia și vândut unui arab. Timp de doisprezece ani Agapie a rămas cu răbdare și liniște în acea sclavie, și timp de doisprezece ani s-a rugat cu osârdie Maicii Domnului să-l scape din ea și să-l ducă înapoi la mănăstirea lui. Într-o noapte Fecioara de Dumnezeu Născătoare i s-a înfățișat și i-a spus: <strong>„Ridică-te și ieși fără teamă la Muntele Athos, la bătrânul tău”</strong>. Agapie s-a sculat și a venit la bătrânul său în Athos, Muntele cel Sfânt. Când Avva l-a văzut pe Agapie, s-a întristat, crezând că a fugit de la stăpânul lui. El i-a spus: „Fiule Agapie, ți-ai înșelat stăpânul, dar pe Dumnezeu nu-L poți înșela. În ziua înfricoșătoarei Judecăți tu va trebui să dai socoteală de acei bani pe care stăpânul tău i-a plătit ca să-i slujești lui. Trebuie așadar să te întorci și cu credință să-ți slujești stăpânul mai departe”.</p><p class="rtejustify">Agapie, fiul cel ascultător, cu grăbire s-a întors în Asia, s-a înfățișat stăpânului lui, și i-a povestit totul. Arabul aflând acestea, a rămas uimit, învins cu totul de<strong> înălțimea purtării creștine</strong>. El a dorit să-l vadă pe Avva, povățuitorul și părintele fratelui Agapie. Arabul a sosit la Sfântul Munte însoțit de cei doi fii ai săi. Aici, el și fiii lui au luat Sfântul Botez. Toți trei au primit tainicul cin al călugăriei. Ei au rămas în Sfântul Munte până la moartea lor, ducând o viață de nevoință, post, rugăciune și ascultare, mai întâi sub povățuirea bătrânului Avvă, iar după plecarea acestuia la cele de sus, sub povățuirea lui Agapie. Astfel, cei care mai întâi fuseseră sălbatici proprietari de sclavi s-au făcut cu dragoste ascultători deplini ai foștilor lor sclavi, <strong>credincioși voii lui Dumnezeu </strong>și cu totul supuși Sfântului Agapie.</p><p class="rtejustify">(<strong>Sfântul Nicolae Velimirovici</strong>, <em>Proloagele de la Ohrida</em>, vol. I (ianuarie-iunie), traducere Mihaela Grosu, Editura Egumenița, 2005, pp. 252-253)</p>

Mare și minunată a fost minunea săvârșită de Domnul cu toiagul lui Aaron, dar mai mare, nespus de mare și preaminunată a fost minunea zămislirii, întrupării și Nașterii Pruncului Hristos Dumnezeu-Omul din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.

Joia viitoare, începând cu ora 18:30, în Sala „Sinaxar” din cadrul Muzeul Mitropolitan Iași, va avea loc lansarea cărții „Gramatica Tainei lui Hristos”, în prezența autorului Marius Portaru. Invitații acestui eveniment vor fi Florin Crîșmăreanu, Pr. Dragoș Bahrim și Dragoș Mîrșanu.

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/11/lacomia_pantecelui.jpg?itok=wjhAZIWD" title="Cele trei feluri de lăcomie a pântecelui" alt="mâncare" loading="eager">
<p>Trei sunt, într-adevăr, felurile de lăcomie a pântecelui.</p>
2025-02-27T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


om;lăcomie;mâncare;masă
18362

<p>Trei sunt, într-adevăr, felurile de lăcomie a pântecelui: una care îl silește (pe om) să o ia înaintea orei regulate pentru masă, alta care se mulțumește doar cu umplerea și încărcarea pântecelui cu orice fel de bucate, a treia care umblă după mâncăruri mai rare și, deci, mai pretențioase.</p><p>(<strong>Sfântul Ioan Casian</strong>, <em>Virtutea înfrânării – tămăduitoare a lăcomiei pântecelui</em>, Editura Trinitas, Iași, 2003)</p>

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/09/tristete_oana.jpg?itok=eqgeuoML" title="Cum să luptăm împotriva întristării / Foto: Oana Nechifor" alt="bărbat cu mâna la gură" loading="eager">
<p>Căci precum molia roade haina și caria lemnul, așa întristarea mănâncă sufletul omului.</p>
2025-02-27T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


tristețe;luptă
18362

<p>A cincea luptă o avem împotriva duhului întristării, care <strong>întunecă sufletul</strong> ca să nu poată avea nicio vedere duhovnicească și-l oprește de la toată lucrarea cea bună. Când duhul acesta viclean tăbărăște asupra sufletului și-l întunecă în întregime, nu-i mai îngăduie să-și facă rugăciunile cu osârdie, nici să stăruie cu folos pe lângă sfintele citiri și nu rabdă pe om să fie blând și smerit față de frați; îi pricinuiește scârbă față de toate lucrurile și față de însăși făgăduința vieții. Scurt vorbind, <strong>întristarea tulbură toate sfaturile mântuitoare ale sufletului și usucă toată puterea și stăruința lui</strong>, făcându-l ca pe un ieșit din minte și legându-l de gândul deznădejdii.</p><p>De aceea, dacă avem de gând să luptăm lupta duhovnicească și să biruim cu Dumnezeu duhurile răutății, <strong>să păzim cu toată străjuirea inima noastră dinspre duhul întristării</strong> (Pilde 4, 23). Căci precum molia roade haina și caria lemnul, așa întristarea mănâncă sufletul omului. Ea îl face să ocolească toată întâlnirea bună și nu-l lasă să primească cuvânt de sfat nici de la prietenii cei adevărați, precum nu-i îngăduie să le dea răspuns bun și pașnic. Ci învăluind tot sufletul, îl umple de amărăciune și de nepăsare. În sfârșit îi pune în minte gândul să fugă de oameni, ca de unii ce i s-ar fi făcut pricină de tulburare și nu-l lasă să-și dea seama că nu dinafară vine boala, ci ea mocnește înăuntru, făcându-se arătată când vine vreo ispită care o dă la iveală. Căci niciodată nu s-ar vătăma omul de om, dacă nu ar avea mocnind înăuntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate și Doctorul sufletelor, Dumnezeu, Cel ce singur știe rănile sufletului cu de-amănuntul, nu poruncește să lepădăm petrecerea cu oamenii, ci <strong>să tăiem din noi pricinile păcatului </strong>și să cunoaștem că sănătatea sufletului se dobândește nu despărțindu-ne de oameni, ci petrecând și exercitându-ne cu cei virtuoși.</p><p>(<strong>Sfântul Ioan Casian</strong>, Filocalia, vol. I - <em>Despre întristare</em>, Editura Institutul de Arte grafice „Dacia traiană", Sibiu, 1947, p. 115)</p>

Miliarde de suflete care au credință și nădejde în Maica Domnului vor trece ușor vămile văzduhului și din moarte la viață, pentru că au cinstit-o pe Maica Domnului.

Când aveți o suferință, o ispită, o strâmtorare sufletească, trupească, economică, fie că este boală, fie că este ispită, sau orice alt rău, îngenunchiați și rugați-vă, cerând să se facă voia lui Dumnezeu și nu voia voastră. Și Dumnezeu, Care îngăduie ispita, oferă în același timp omului și mijlocul prin care poate s-o depășească. Durerea își exercită lucrarea ei și asupra sfinților, ca să înmulțească slava lor în Ceruri, datorită răbdării pe care ei o arată!

Pomul vieții este iubirea lui Dumnezeu din care a decăzut Adam și nu s-a mai putut bucura de ea, ci lucra și vărsa sudoarea lui pe pământul cu spini. Toți câți au fost lipsiți de dragostea lui Dumnezeu, adică de Rai, se hrănesc prin munca lor în mijlocul spinilor, cu pâinea sudorii, chiar dacă pășesc pe drumul drept al virtuților.

Am putea zice că acest cuvânt este un cuvânt veşnic! Cuvântul de îndrumare al Maicii Domnului are următorul mesaj: „Faceţi ce vă va spune El”, pe El Îl vreau în lucrare, pe El Îl vreau în atenţie, pe El, pe Fiul meu: „Faceţi ceea ce vă va spune El” (Ioan 2, 5).