Poruncile sunt jugul, iar păcatele sunt povara. Însă, punându-le alături, sufletul află că jugul poruncilor este ușor ca fulgul, iar povara păcatelor grea ca un munte.

Străduiți-vă să trăiți rugăciunea! Este exact ceea ce trebuie.

Lucrul de căpetenie pentru noi este să-i slujim lui Dumnezeu și să ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El să fim.

Nu te poate schimba nimeni dacă ai în inima ta pe „Doamne, Iisuse...”. Dar trebuie să ai o treaptă a rugăciunii. Când zici „Doamne, Iisuse...” se cutremură tot iadul, numai să zici din inimă.

Domnul are grijă de tine și de toate lipsurile tale. El Se îngrijește de tine ca de un copil mic al Lui. El ia în grija Lui necazurile și greutățile traiului tău. Cu El, toate îți merg cu spor și binecuvântare.

Ați văzut cloștile cum își adună seara puișorii în jurul lor, cum îi acoperă și le dau căldură din trupurile lor? Așa face mama cloșcă, așa face mama mamă și așa face Maica Domnului.

Bine este s-o avem pe Maica Domnului acolo unde ne-o prezintă Biserica. Să nu ne adresăm Maicii Domnului mai mult decât Domnului Hristos, ci să ne adresăm Domnului Hristos și după aceea Maicii Domnului.

Un botez mai apropiat de creștinism este botezul Sfântului Ioan Botezătorul de la râul Iordanului, care, după cum știți, a fost un botez de pocăință.

Acel creștin care se apropie de împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu mare evlavie și pregătire, se învrednicește de nenumărate daruri și foloase duhovnicești.

Cel mai mare dar al lui Dumnezeu, în care noi nădăjduim mai mult decât în orice și pe care îl primim de la Dumnezeu, ca urmare a rugăciunilor noastre, este pacea sufletului, după cum spune Mântuitorul: Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni (Matei 11, 28).