Făptuirea practică se dobândește prin ascultare, osteneală trupească, slujire, toate acestea constituie coloana ei vertebrală, care, în limba Părinților noștri se numește iubire de osteneală. Împreună cu acestea, nevoitorul păzește înfrânarea cuprinzătoare, privegherea și rugăciunea. Acestea toate unite împreună, fără a fi scopul, conduc la rezultatul dorit, omoară pornirile dobitocești, mișcările cele împotriva firii.

Să nu ne lăudăm cu rugăciunea și cu faptele bune.

Ori de câte ori o căutăm din inimă pe Preasfânta Maică, ea este nelipsită. Ea singură, după Domnul, este apărătoarea neamului nostru.

Prin urmare, să ne sârguim, frații mei iubiți, să găsim pe Hristos și să-L vedem, să vedem cum este frumusețea și farmecul Lui!

Ca să vă spun în puţine cuvinte, am crezut numai în cuvintele lui Dumnezeu şi Omul, şi Dumnezeul meu m-a primit la El cu această credinţă!

Prin urmare, ce căutăm aici? Ce altceva decât această meditație ascunsă pe care trebuie să o facem în inima noastră când intrăm în biserică.

Nu e lucru simplu să menținem rugăciunea, fiind înconjurați de apele înghețate ale lumii care nu se roagă. Hristos aruncă Focul Dumnezeiesc pe pământ, iar noi ne rugăm Lui ca el să aprindă inimile noastre astfel ca să nu fim biruiți de frigul cosmic, ca niciun nor negru să nu stingă flacăra strălucitoare.

În cea de-a treia Duminică a Triodului, premergătoare Postului Mare, la Catedrala Mitropolitană din Iași, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi.

La Înfricoșătoarea Judecată, Mântuitorul va spune drepților: „Veniți binecuvântații Părintelui meu, moșteniți Împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii”. Dumnezeu a pregătit Raiul pentru oameni, la care toți suntem chemați, iar iadul – pentru diavoli.

Finalul lumii, până la urmă, nu ține nici de burțile, nici de conturile, nici de casele noastre, nici de nimic din ceea ce construim, ci ține de această sensibilitate la aproapele, de această dragoste față de cel care are nevoie de tine ca persoană, ca parte integrantă a dragostei lui Dumnezeu pentru el.