Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon a pătimit multe suferințe pentru credința sa în Hristos, primind moarte martirică prin tăierea capului în anul 305, în timpul domniei împăratului Maximian.

La Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Sfântul Munte Athos se păstrează o parte din sfântul său cap, mai exact osul frontal împreună cu orbitele ochilor. Este unul dintre cele mai importante sfinte odoare ale mănăstirii, fiind așezat într-un relicvar ornamentat, care păstrează în partea interioară o broderie metalică din epoca bizantină.

Sosirea sfintelor moaște în Sfântul Munte și la Mănăstirea „Sfântul Pavel” datează din vremurile de după căderea Constantinopolului în mâinile otomanilor.

Cel mai probabil, ele au fost dăruite mănăstirii de sultana Mara, fiica regelui Serbiei Gheorghe Brancovici şi soția sultanului Murad al II-lea. Aceasta, atunci când a adus la Mănăstirea Sfântului Pavel, în jurul anului 1470, darurile de mult preț ale Magilor pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos născut în Betleemul Iudeii, a oferit și alte sfinte moaște, printre care și pe cele ale Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon.

Recent, la 27 iulie 2013, moaștele Sfântului Pantelimon au fost așezată într-o raclă nouă, pe care se păstrează următoarea inscripție: „Această sfântă raclă a fost lucrată în timpul egumenului mănăstirii, Parthenie Agiopavlitul, cu contribuția robilor lui Dumnezeu: Serghie, Fotini, Nichita, Anatol, Savva, Antonie, Oleg, Igor, Maxim Nichita, Fotini, Serghie, Alexie, Dimitrie, Fotini, Nicolae, Elisabet, Nina, Mihail, Anna, Ioan, Alexandru, Elena, Victor; pomenește-i, Doamne, pe robii tăi, întru împărăția Ta. A fost făurită prin mâna de aur izvorâtoare a lui Malkhaz Shamanauri”