Dar oare nu ştii că împrejurul tău sunt mii de fiare şi că hoardă multă de acest fel porţi în tine şi că înăuntrul tău petrec de-a pururea? Mică fiară este furia, când latră în inimă şi se sălbăticeşte mai rău decât orice câine? Dar viclenia, când se tupilează în suflet şi procură urzelile sale, oare nu este fiară mai sălbatică decât vulpea şi mai rău de îmblânzit decât ursoaica? Iar cel iute spre ocară oare nu este chiar scorpie? Iar cel ce se răzbună pe ascuns oare nu este mai cum­plit decât vipera?

Să cunoşti, aşadar, că nu vei evita lupta împotriva celui răzvrătit, nici nu-l vei învinge fără să-ţi asumi multe osteneli pentru observarea poruncilor evanghelice.

În iubire ne eliberăm de toate prejudecatile, de toate petele negre de pe suflarea sufletului nostru.

50 de pași pe cărarea duhovnicească. 50 de gânduri care te pun... pe gânduri! 

Dar vă trebuie pregătire ca să puteţi câştiga rugăciunea inimii. Nu-i cu neputinţă, dar trebuie răbdare multă. Dumnezeu ajută. „Împărăţia lui Dumnezeu se sileşte şi silitorii o dobândesc pe ea.” Prima dată să scoatem din inima şi cugetul nostru ideea că suntem cineva, egoismul. 

O asemănare cu ideea de jertfă este lumânarea: un fitil, ca să lumineze, trebuie să ardă. Condiția ca să luminezi este să te jertfești. Asta este explicația lumânării sau a candelei. Și dacă nu știm să jertfim, stăm pe loc.

Nu fi mândru, răzbunător, ca să nu-L mânii pe Dumnezeu cu inima ta împietrită.

Este vrednic de consemnat ceea ce afirmă astăzi psihologia, afirmaţie pe care Sfântul Ioan Gură de Aur a făcut-o cu aproape 1600 de ani înainte: „Este interzis să spui chiar şi în glumă, de exemplu: «nu pot», pentru că din gură cuvântul trece în suflet şi devine «experienţă». Subconştientul crede ceea ce aude şi nu ceea ce este adevărat”.

„Doamne, iată, necazul acesta este un loc de întâlnire cu Tine. Tu când ai spus: «În lume necazuri veți avea», Te-ai gândit la necazul pe are îl am eu acum. Și Tu spui că ai biruit lumea. Uite, asta e o ocazie ca eu să trăiesc biruința pe care ai avut-o Tu. Fă ceva cu mine. Ajută-mă să Te întâlnesc, să Te simt în această încercare”.

Cel ce se află în această stare nenorocită, dacă voieşte a se însănătoşi, trebuie să primească cât mai repede posibil acel gând şi acea inspiraţie care-l cheamă de la întuneric la lumină, de la păcat la pocăinţă şi trebuie să strige din toată inima către Făcătorul său: „Domnul meu, ajută-mi, ajută-mi degrabă şi nu mă mai lăsa în acest întuneric al păcatului!”.