Sfântul Ioan al Scării o numește „după calitatea ei, unire a omului cu Dumnezeu; iar după lucrarea ei, o numește susținere a lumii, împăcare cu Dumnezeu, maica lacrimilor și invers, fiica lacrimilor, răscumpărare păcatelor, punte în ispite, zid împotriva necazurilor, zdrobirea războaielor, lucrarea îngerilor...” și continuă astfel cu mulțime de caracteristici și lucrări și însușiri ale acestei atotcuprinzătoare virtuți.

„Dar de ce mai trebuie să spun și la părintele duhovnic, dacă v-am spus dumneavoastră tot?”

Ca să vă spun în puţine cuvinte, am crezut numai în cuvintele lui Dumnezeu şi Omul, şi Dumnezeul meu m-a primit la El cu această credinţă!

S-a așezat pe o creangă a copacului. După cum a putut, și-a construit un mic suport pe care se putea întinde. Astfel a înfăptuit nevoințe pustnicești suprapământești, dovedind perseverență și o mare putere de răbdare. A fost muncit de vânturi, de ploi și zăpezi, ars de căldura soarelui din timpul verii și de alte strâmtorări, fiind chinuit cumplit. Niciodată nu s-a moleșit cu sufletul. Nu era niciodată somnoros sau lipsit de vlagă. Fața lui de înger nu s-a schimbat, nici s-a prefăcut vreodată. Obrajii săi nu și-au pierdut roșeața, ci erau ca de trandafir.

Când vine un suflet bucuros la unul întristat și îi aduce gânduri blânde și pașnice, parcă dintr-odată cel din urmă se înseninează.

Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine după inimă.

Inima, centrul vieții spirituale, prin multă mâncare și băutură, nu-L mai cunoaște și nu-L mai înțelege pe Domnul, iar rugăciunea nu mai coboară din minte în inimă.

Sufletul copilului este lipsit de orice patimă. Nu se răzbună pe cei care l-au supărat, ci se duce ca la niște prieteni, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Oricât l-ar bate mama lui, pe ea o caută, pe ea o preferă tuturora. De i-ai arăta o împărăteasă cu coroană pe cap, nu o va prefera mamei sale îmbrăcată în zdrențe, ci dorește mai degrabă s-o vadă pe mama lui, îmbrăcată așa cum e, decât pe împărăteasa gătită cu podoabe.

Nici îngerii, nici oamenii n-o vor putea ajunge în sfinţenie pe Maica Domnului. Oare v-ați întrebat vreodată de ce toţi călugării şi călugăriţele, şi chiar creştinii, pare că au mai mare evlavie faţă de Maica Domnului, decât faţă de Iisus?

Răspunsul unui Sfânt Părinte a fost: Dacă pierzi o avere, poţi să o faci la loc, în scurt timp, cu ceva abnegaţie, cu ceva noroc. Dar dacă ai pierdut onoarea, cu nici o avere din lume nu o mai poţi recupera…!