Părinte, Dumnezeu știe dinainte cine se va mântui și cine nu?

Cum să nu? Asta e altceva, că știe. Dar El face orice ca tu să te mântuiești. Dumnezeu ne-a lăsat voință liberă. Nu merge preconceput: „Ăsta se mântuiește, aceștia nu se mântuiesc, că vreau Eu așa!” Noi avem voință liberă. Iisus Hristos știa că Iuda o să-L trădeze. Și pentru asta, că era iubitor de argint, i-a dat punga, să-l liniștească, să-l scape de gândul ăsta de a avea. Că bogăția nenorocită l-a făcut să-L vândă. Dar Mântuitorul căuta să-l scape, să-l ușureze. Însă, a biruit mai mult diavolul, decât Mântuitorul, pe care, de fapt, L-a trădat, căci au stat alături, au mâncat împreună. Dumnezeu nu are predestinație. Nu există predestinație. El vrea să se mântuiască toată lumea. Că știe dinainte ce se va întâmpla, asta-i altceva. Și face orice ca tu să nu cazi în ispite. Dar te-a orientat și pe tine. Ți-a dat minte, ți-a dat înțelepciune, ți-a dat cutare. Dacă ești într-o încurcătură, te duci și-L întrebi. Va să zică, cunoaște o conduită a mersului vieții noastre. Cunoaște, dar nu e vinovat El de pierderea vieții noastre. Că dacă n-ar fi voința liberă, noi n-am avea niciun merit. Să avem meritul că de asta ne-a lăsat voința liberă, ca să avem și noi meritul mântuirii noastre. Bineînțeles că cu faptele noastre nu ne putem mântui. Dar faptul că vrem să ne mântuim și luptăm aici, ne ajută harul lui Dumnezeu: Dai voință, iei putere. Dar dai voință?

(Ne vorbeşte Părintele Arsenie Papacioc, Vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 136)