Datorită acestui dar suprafiresc al harului lui Dumnezeu, trimis lui prin suflarea cea de viaţă, a putut Adam să vadă şi să înţeleagă pe Domnul umblând prin Rai, să priceapă cuvintele lui şi împreună-vorbirile sfinţilor îngeri şi graiul tuturor animalelor.

„Să răsară pământul!”. Această mică poruncă s-a prefăcut îndată într-o puternică lege a naturii şi într-o raţiune măiastră. Porunca aceasta a săvârşit miile şi miile de însuşiri ale plantelor şi ale arborilor mai iute decât un gând de-al nostru.

Avva Ioan, cunoscut pentru marea sa ascul­tare, fiind trimis să aducă balegă de bou de către părintele său, Avva Pavel, dintr-un loc unde locuia o leoaică, întrebă pe Bătrân: „Dar ce voi face dacă vine leoaica?”. Atunci Bătrânul, glumind, i-a zis: „De va veni asupra ta, leag-o şi adu-o aici!”.

Smerenia nu se mânie niciodată, nu caută să fie pe placul oamenilor, nu se lasă pradă întristă­rii, de nimic nu se teme.

Să întrebuinţăm aducerea aminte de moarte ca pe o doctorie amară împotriva păcătoşeniei noastre.

Câtă vreme vei avea libertate duhovnicească, fugi de obiceiurile rele ca de lanţuri şi temniţă; dobândeşte obiceiuri bune, prin care se păstrează, se întăreşte, se pecetluieşte libertatea duhovnicească.

Slujba Învierii Domnului la Catedrala Mitropolitană din Iași, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

De multe ori, asistăm neputincioşi la tendința lumii de a pune hotare între noi şi Dumnezeu, de a fixa filtre valorice între sufletul-mireasă şi Mirele Hristos.

Învierea este ieşire din pământ, înflorire a Trupului şi primăvară veşnică a fiinţei, înflorire a materiei în Duhul şi devenire euharistică a materiei prin har. Este vindecare de rănile durerii şi ale morţii.

Să ne închipuim noi, astăzi, că ne-am duce la un mort de-al nostru în cimitir şi un înger ne-ar spune la mormânt: „A înviat, nu e aici!”. Vă daţi seama, ce uimire am avea!