Grâul simbolizează pe drept-credincioşii care păstrează întru sine sămânţa lui Dumnezeu, iar neghinele semnifică pe cei fără de Dumnezeu. Sămânţa care creşte în pământ este închipuire a morţii şi Învierii Domnului, închipuire a omorârii omului celui vechi şi a naşterii omului celui nou în fiecare dintre noi.

Pentru ca nu cumva omenirea, îngreuiată cum era de păcat, să nu poată recunoaşte pe Mântuitorul Care a venit la ea, l-a trimis pe Înaintemergătorul Ioan, pe îngerul Lui, ca să gătească în pustie calea dinaintea Lui şi să propovăduiască botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor.

Să scoți cugetul tău și să asculți ce îți va spune gheronda al tău. Asta este ascultarea. Aceasta se va numi ascultare. „Împărăția lui Dumnezeu se ia cu sila și cei ce se silesc pun mâna pe ea”. Nu a spus că o moștenesc, ci a zis că pun mâna pe ea. Dacă nu te silești, nu vei birui.

Când omul face ascultare o așa de mare dulceață au gândurile, încât ajungi să spui: Nu vreau altceva mai mult. Lucrul acela pe care îl doresc acum îl voi găsi în Rai.

Dumnezeu îşi cunoaşte „marfa”, ştie din ce suntem făcuţi.

Mărturisirea cea deasă pricinuieşte şi acest folos de pe urmă: fiindcă opreşte şi înfrânează pe oameni de la păcat.

Şi Muntele Athos are acum mii de călugări şi numărul lor creşte; mănăstirile s-au reînnoit, iar obştile şi-au găsit armonia în duhul blândeţii Ortodoxiei noastre.

Era un pustnic şi cugeta întru sine, cu cine să fie el asemenea? Cu Sfântul Antonie? Cu Avva Macarie? Iată, aude un glas de sus: „Ce cugeţi aşa, Părinte? Că nu ai ajuns nici măsura lui Zaharia Ciubotarul din cetatea Constantinopolului”. Şi nu l-a răbdat inima pe sihastru până nu s-a dus la el.

Mă uit la mine, câtă mustrare de conştiinţă am, dar nu mai am nicio putere să mai adun pe cei ce i-am smintit şi i-am supărat.

Domnul Și-a dat chiar trupul Său propriu şi prin această înnoire a vieţii nu numai că repară firea îmbolnăvită a sufletului nostru, făcând-o mai bună, ci însuşi sângele Său îl varsă în vinele inimilor celor ce se împărtăşesc, făcând de acum să răsară înlăuntrul lor însăşi viaţa Mântuitorului.