Toţi văd plini de mirare toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, înverzit, odrăslit, înmugurit, înflorit şi rodit. Făcuse migdale. După aceea Domnul a zis lui Moise: „Ia toiagul lui Aaron şi pune-l înaintea Chivotului Sfânt spre păstrare, ca semn pentru fiii neascultători, spre a conteni a mai cârti asupra Mea, ca să nu moară”. Moise şi Aaron au făcut aşa cum le-a poruncit Domnul (Numeri 17).

Un glas venit de sus s-a făcut auzit lui spunând: „Vei primi un prunc care va fi o slavă nu numai pentru tine, ci pentru lumea întreagă”. Ioachim a făcut cunoscută această veste şi fericitei Ana, dar aceasta n-a încetat rugăciunea sa către Dumnezeu cu lacrimi arzătoare.

Avva Zosima spunea cu durere în suflet: „Cel care ne osândeşte ne spune adevărul amar şi crud, dar nu în totalitate, pentru că, dacă ar cunoaşte toate cele ascunse ale inimii noastre, şi-ar întoarce faţa de la noi ca de la mizerie şi de la gunoaie”.

Dacă îţi doreşti sănătatea, tu va trebui să te îndrepţi, nu aproapele tău, aşa cum vom vedea în continuare. Deseori te întristezi şi cârteşti: „Acest om mi-a devenit nesuferit! Mă ocărăşte, mă dispreţuieşte, mă vorbeşte de rău, să vezi ce-i fac!”. Dar această atitudine este greşită.

Ascultarea faţă de duhovnici ne foloseşte nouă înşine, şi nu părinţilor duhovnici (aşa cum în­drumările pe care le dau agenţii de circulaţie le folosesc şoferilor, iar nu lor înşişi!).

Patimile (viciile) acţionează în ascuns, într-un chip duhovnicesc, însă mai apoi, într-un stadiu avansat, ele încep să schimbe sufletul omului.

Moare un apropiat al dumneavoastră, din parohie, care permanent a mers şi s-a împărtăşit, s-a rugat, i-aţi cunoscut toată viaţa. El s-a îmbolnăvit greu, poate fi vorba de o congestie cerebrală ori ceva de acest fel, şi acum este pe moarte. Cum să nu-l împărtăşeşti?

Strămoşii noştri începeau cu Dumnezeu toate lucrurile mari. Aşa trebuie să facem şi noi. Lăsaţi pălăriile jos şi să zicem: „Tatăl nostru”!

Astfel de mâini a avut, spre pildă, şi Ilie Prorocul, care şi-a întins mâinile în semn de rugăciune şi a încuiat cerul şi iarăşi l-a descuiat prin rugăciune.

Rugăciunea face pe oameni fraţi ai îngerilor. Rugăciunea, făcută în Duh şi în adevăr, are puterea de a înălţa pe creştinii care o fac, în viaţa, petrecerea, cinstea, tocmeala, înţelepciunea şi treapta lor cea bună.