Să întrebuinţăm aducerea aminte de moarte ca pe o doctorie amară împotriva păcătoşeniei noastre.

Câtă vreme vei avea libertate duhovnicească, fugi de obiceiurile rele ca de lanţuri şi temniţă; dobândeşte obiceiuri bune, prin care se păstrează, se întăreşte, se pecetluieşte libertatea duhovnicească.

Slujba Învierii Domnului la Catedrala Mitropolitană din Iași, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

De multe ori, asistăm neputincioşi la tendința lumii de a pune hotare între noi şi Dumnezeu, de a fixa filtre valorice între sufletul-mireasă şi Mirele Hristos.

Învierea este ieşire din pământ, înflorire a Trupului şi primăvară veşnică a fiinţei, înflorire a materiei în Duhul şi devenire euharistică a materiei prin har. Este vindecare de rănile durerii şi ale morţii.

Să ne închipuim noi, astăzi, că ne-am duce la un mort de-al nostru în cimitir şi un înger ne-ar spune la mormânt: „A înviat, nu e aici!”. Vă daţi seama, ce uimire am avea!

Să nu judecăm pe nimeni: nici pe cel ce a postit, nici pe cel ce n-a postit, nici pe cel ce a postit mult, nici pe cel ce a postit puţin; fiecare după puterea lui. Important va fi să vedem, în finalul postului, dacă s-a schimbat ceva în noi.

 Prohodul Domnului la Catedrala Mitropolitană din Iași

În general, încercați să priviți paharul de sus. Știți? Că, dacă îl priviți din lateral, totdeauna mai e loc. Și dacă e plin, tot am mai băga ceva. Dar, când îl privești de sus, pare plin. Așa, te liniștești.

Acesta este îndemnul, poate, cel mai nebăgat în seamă din Sfânta Liturghie: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă.” Pe de-o parte pentru că oamenii nu se apropie, şi pe de altă parte, pentru că unii fac o modă din asta şi se apropie, dar nu „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste”.