Toată viaţa noastră pe pământ este alcătuită din drepturi şi datorii. Acela care, cu o cinstită conştiinţă a dreptăţii, nu cere niciodată mai mult decât dă şi nu dă niciodată mai puţin decât cere, acela este un om drept. Acela care dă totdeauna, fără să ceară niciodată sau întoarce înapoi mult mai mult decât a primit, din dragoste pentru Hristos, acela este un om sfânt. Dar acela care cere mai mult şi dă mai puţin sau poate nu dă deloc, acela este un om nelegiuit. Dar pe când faţă de oameni adeseori ne împlinim datoriile cinstit ‒ din pricina fricii, sau ruşinii, sau respectului ‒, faţă de Dumnezeu nici una din aceste însuşiri nu ne face în stare să întoarcem, la timp şi cu dreptate, ceea ce datorăm, şi asta pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspundere, dar Dumnezeu nu ne trage îndată. Şi pentru că Dumnezeu are îndelungă răbdare, de aceea omul nu vrea să vadă că El îl îndeamnă la pocăinţă. Astfel, omule, nu dispreţui bogăţia bunătăţii şi îndelungii Lui răbdări, și fii mereu drept faţă de Dumnezeu!

(Un mare mărturisitor creștin: Preotul Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, București, 2008, p. 190)