Cel ce seamănă în Duhul, din Duhul va secera viață veșnică. Umblați în dragostea lui Dumnezeu, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, urmând celor smeriți, și urechea astupându-v-o de la neascultare, țineți-vă departe de orice cuvânt al împotrivirii.

Hristos, Dumnezeul nostru, cel blând şi adevărat, îndelung răbdător, a chivernisit toate câte a făcut cu milă, căci ale Lui sunt toate şi Lui I se cuvine slava.

Cugetul evlavios stăpânește gândurile care curg, prin cercetarea și condamnarea lor, pentru ca, prin cugetul care stăpânește, să se vădească trupul și patimile mișcate în trup. 

Poate trupurile lor erau curate de împreunarea cu bărbaţi, de ucideri, de desfrânări, însă sufletul lor era plin de viclenie: „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!” (Isaia 1, 16).

Trandafirul nu-l aruncăm la gunoi, ci-l păstrăm în mâini, cu bucurie, pentru că nu ne legăm de ţepi, ci de floarea şi de mirosul lui plăcut.

Este cu putinţă ca Domnul, Care este numai iubire şi milostivire, să ceară defăimarea fratelui bolnav şi să smintească sufletele pentru care El Însuşi Şi-a vărsat sângele?

Prin nimic altceva nu se nimicește moartea, decât prin Cruce. Minunate, dumnezeiești și mărețe sunt toate minunile lui Hristos, dar mai minunată decât toate este cinstita și de viață făcătoare Crucea Domnului. Căci cel ce crede și este botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și nu păzește întru toate curată miercurea și vinerea – afară numai dacă nu ar fi în ziua aceea altă sărbătoare a lui Hristos, căci în acest caz, le dezlegăm și pe acestea, precum au spus Părinții că toate aceste sărbători au fost înaintea Crucii –, atunci acela este străin de dreapta credință a creștinilor.

Se mai întâmplă ca omul să fie desfigurat de boala sa. Toate acestea preotul trebuie să le depăşească prin iubire. Și într-un astfel de om trebuie să vezi pe fiul lui Dumnezeu, pe fratele Său, trebuie să-l compătimeşti, iar această compătimire şi iubire să înfrângă dezgustul şi teama. Preotul este în slujba lui Dumnezeu, el trebuie să se gândească nu la sine, ci la cel care se pocăieşte, ajuns înaintea ultimului prag sufletesc.

Noi punem început pocăinţei, iar Dumnezeu o desăvârşeşte! Omul face un pas, iar Dumnezeu face mii de paşi! Însă, pentru ca Dumnezeu să facă aceşti mii de paşi, va trebui ca noi să-l facem pe primul.

M-am bucurat mult când am aflat ce spune Sfântul Marcu Ascetul: „Domnul este ascuns în poruncile Sale”.