Smerenia, scară de la pământ la cer
Smerenia este descompunerea mea totală, psihică și fizică! Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine, cel care a fost prototipul smereniei și al blândeții. Spune Apostolul Pavel: Cel mai umil, ultimul, cel mai nesemnificativ, prigoniții, nedreptățiții, oamenii socotiți paria, de cele mai multe ori se ridică peste nivelul la care se socotește „înțelepciunea nebuniei”, ceea care se raportează numai la movila de dolari socotind că toată lumea este a lor. Dar nu este nimic. Pier, în sfârșit, toți nebunii sub o movilă de dolari, iar cel care duce crucea rămâne în umilința lui, dar victorios. Că nu cel care vorbește este biruitor, ci acel care nu-și pierde idealurile vieții.
(Adrian Alui Gheorghe, Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire, Editura Conta, Piatra Neamț, 2006, p. 188)