Să nu fim vicleni la spovedanie
„Părinte, fur”, spunea un om prefăcut la spovedanie, care nu ezita, în momentul în care se spovedea, să fure ceasul duhovnicului, fără ca acesta să fi observat.
– Hoţia, copilul meu, este păcat. Să nu mai faci!
– Ştiu, părinte, dar sunt împătimit. Uite, am furat un ceas. Ia-l!
– Nu, copile, nu mi-l da mie. Dă-l celui de la care l-ai luat.
– Dar i-l dau şi nu vrea să-l ia.
– Atunci, ţine-l pentru tine.
– Mulţumesc, părinte!
Să cercetăm şi noi ca nu cumva, dorind să ne satisfacem poftele egoiste şi iubitoare de plăceri, să-i spunem lucrurile duhovnicului într-un asemenea mod, încât să ne batem joc de el şi să-i smulgem binecuvântarea, de dragul poftelor noastre.
(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, traducere din lb. greacă de pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2012, pp. 90-91)