Un creştin care nu s-a împărtă­şit de mulţi ani sau unul ca­re se împărtăşeşte de două-trei ori pe an, înainte să se cuminece ar trebui să treacă pe la scaunul de spovedanie. Însă creştinul care se împărtăşeşte des, de pildă, în fiecare lună sau în fi­ecare duminică, şi nu este împovărat de păcate grele va trebui să se spove­dească şi acesta de fiecare dată când se împărtăşeşte?

Amintiţi-vă că în primele secole creştinii, în fiecare duminică, înain­te de Sfânta Liturghie, îşi spovedeau public păcatele uşoare, pentru „ca jertfa voastră să fie curată” („Didahia” celor 12 apostoli, 14,1), ca să fie „neprihănit” Trupul Bisericii, care va aduce jertfa lui Dumnezeu prin preot, dar şi să se împărtăşească „neîntinat” cu Preacuratele Taine.

Însă acum es­te în practică spovedania propriu-zisă şi nu cea publică (care nu necesita nici timp, nici osteneală). Prin urmare, astăzi nu este atât de uşor, nici pentru duhovnic, nici pentru penitent, să fa­că spovedania înainte de Sfânta Litur­ghie şi, în consecinţă, de nevoie, a fost mutată mai devreme.

De pildă, astăzi te spovedeşti sea­ra, ca să te împărtăşeşti mâine dimi­neaţă, însă până la împărtăşire vei că­dea deja în vreun păcat uşor (mânie, ceartă cu soţia etc). Şi ce vei face? Vei avea preotul lângă tine sau vei rămâ­ne neîmpărtăşit?

Va trebui să ştim că există păcate grele, care ne împiedică de la Sfânta Împărtăşanie, fapte care „ne îndepăr­tează de Hristos şi ne aduc moartea”, aşa cum consemnează în secolul al XV-lea Sfântul Nicolae Cabasila (Sfântul Nicolae Cabasila, „Tâlcuirea Dumne­zeieştii Liturghii”, 36, 2.), ca şi păcate uşoare (v. I Ioan 5,17), care nu ne opresc de la Sfânta Împărtăşanie: „nici unul din acestea nu ne împiedică să ne împărtăşim de sfinţenia Sfin­telor Taine”. Aceasta înseamnă că dacă am că­zut în păcate uşoare putem să ne îm­părtăşim şi fără încă o spovedanie (cu bi­necuvântarea duhovnicului). Cu alte cuvinte, nu este nevoie în mod obli­gatoriu de spovedanie de fiecare dată când ne împărtăşim, ci este de ajuns să nu ne împovărăm cu păcate mari, de moarte.

Aceasta nu înseamnă că cel care are posibilitatea să se spovedească şi de păcatele uşoare înainte de Sfânta Împărtăşanie nu face bine. Şi în acest caz spovedania este folositoare, iar apropierea de Taină, ca şi îngenun­cherea sub epitrahilul preotului, în­seamnă smerenie şi binecuvântare. Dar în astfel de situaţii lucrul acesta nu este obligatoriu. Iar înainte să ne împărtăşim s-au consacrat rugăciunea (Rânduiala dumnezeieştii împărtăşanii) şi ajunarea specială. „De aceea v-am şi rugat mai înainte, dar şi acum, şi întotdeauna, şi niciodată nu voi înceta să vă rog: împărtăşiţi-vă cu frică şi cu cutre­mur, cu conştiinţă curată, cu postire şi rugăciune!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilie la Naşte­rea Domnului”).

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2012, pp. 36-39)