Se ruga şi citea mult, mânca puţin şi în toate era foarte modest şi cumpătat. Oriunde mergea, purta cu sine un ceas de masă cu sonerie şi icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În sinod, la guvern, în eparhie, în Iaşi, peste tot era cinstit şi respectat. Cea mai mare avere a sa, o bogată bibliotecă, a donat-o personal Academiei Române. Singurele cărţi care l-au însoţit până la moarte erau Sfânta Scriptură, Ceaslovul şi Vieţile Sfinţilor. În chilia lui nu s-au găsit decât doi lei!

Dumnezeu doreşte mântuirea noastră şi o lucrează într-un mod neînţeles de noi. Lasă-te în voia lui Dumnezeu şi vei afla pace sufletului tău îndurerat.

Toate cele pământeşti preţuieşte-le cu preţ pământesc.

Trebuie să gândim smerit despre noi înşine şi cu smerenia să îmbinăm orice lucrare a noastră, iar smerenia falsă, expusă în justificarea nedorinţei şi a lenei faţă de nevoinţă, să o alungăm cât mai departe.

Grâul simbolizează pe drept-credincioşii care păstrează întru sine sămânţa lui Dumnezeu, iar neghinele semnifică pe cei fără de Dumnezeu. Sămânţa care creşte în pământ este închipuire a morţii şi Învierii Domnului, închipuire a omorârii omului celui vechi şi a naşterii omului celui nou în fiecare dintre noi.

Pentru ca nu cumva omenirea, îngreuiată cum era de păcat, să nu poată recunoaşte pe Mântuitorul Care a venit la ea, l-a trimis pe Înaintemergătorul Ioan, pe îngerul Lui, ca să gătească în pustie calea dinaintea Lui şi să propovăduiască botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor.

Să scoți cugetul tău și să asculți ce îți va spune gheronda al tău. Asta este ascultarea. Aceasta se va numi ascultare. „Împărăția lui Dumnezeu se ia cu sila și cei ce se silesc pun mâna pe ea”. Nu a spus că o moștenesc, ci a zis că pun mâna pe ea. Dacă nu te silești, nu vei birui.

Când omul face ascultare o așa de mare dulceață au gândurile, încât ajungi să spui: Nu vreau altceva mai mult. Lucrul acela pe care îl doresc acum îl voi găsi în Rai.

Dumnezeu îşi cunoaşte „marfa”, ştie din ce suntem făcuţi.

Mărturisirea cea deasă pricinuieşte şi acest folos de pe urmă: fiindcă opreşte şi înfrânează pe oameni de la păcat.