Maica Domnului poartă, împreună cu noi, crucea noastră, cu iubire de maică, oricare ar fi ocara împotriva noastră și oricare ar fi nevoința noastră.

Când Harul lucrează în sufletul celui ce se roagă, atunci îl inundă dragostea lui Dumnezeu, încât nu mai poate suferi ceea ce simte.

Dacă cineva a aflat care este darul lui Dumnezeu, cum că sunt necazurile și, în general, tot ceea ce ne aduc ispitele, acesta a aflat cu adevărat care este calea Domnului.

Curăţia, ne învăţa Gheronda, nu se dobândeşte cu acadele şi cu jucării. Curăţia nu vine în om fără luptă sângeroasă împotriva gândurilor. Chiar şi atunci când monahul nu a cunoscut o cădere trupească în lume, în viaţa călugărească demonul tot îi va porni un adevărat război. Cu atât mai mult, fireşte, atunci când are trecutul încărcat cu păcate trupeşti.

Fără un păstor bun şi înţelept, creştinii sunt ca oile care rătăcesc. Când vrăjmaşul nu poate să-i răpună pe preoţi, atunci ridică împotriva lor oameni care-i fac voia, ca să răspândească zvonuri urâte despre ei şi, astfel, credincioşii să nu mai dea crezare învăţăturii lor.

Fiecare, cum am spus, după puterea lui, sârguiți-vă să vă uniţi întreolaltă.

Mai vârtos tu arată dragoste către aproapele tău.

Duhovnic bun e numai acela rău! Numai cel riguros, care ţine cont de ce învăţături i-a dat Duhul Sfânt, în Molitfelnic, în Aghiasmatar şi-n toate cărţile noastre.

În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta.

Când faci milostenie, nu căuta dacă persoana respectivă este vrednică sau nu. Dă ce poţi, fără a face deosebire între oameni!