Dacă n-ai certitudinea că eşti în Duhul Sfânt, trebuie să afli pricina pentru care te-a părăsit şi să-L cauţi fără răgaz, până ce-L vei găsi din nou, pe El şi harul Său.

Harul Sfântului Duh, dăruit nouă la Botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, fără să ţină seama de căderea oamenilor în păcate şi nici de întunericul din jurul sufletului nostru, luminează în inimă cu lumina dumnezeiască a nepreţuitelor merite ale Domnului Hristos.

Mitropolitul Iosif zilnic cugeta numai la îndeplinirea datoriilor sale pastorale. Credinţa sa era tare în Hristos Domnul. Ea îl întărea în luptele vieţii, ea îl îndemna la săvârşirea faptelor sale mari şi virtuoase. Totdeauna citea Sfânta Scriptură, ca şi marele ascet Antonie, care n-avea altă carte decât cerul şi pământul, contemplându-le.

Întrucât cele pe care le dăm sunt bunuri ale lui Dumnezeu, pe noi, oamenii, nevoia ne face de multe ori să avem bunăvoinţă. Dumnezeu, dimpotrivă: Face din bunăvoinţa lui nevoie.

E dureros lucru că la vremea de acum, de exemplu, a fi rău și a fi pornit pe oameni a ajuns să fie o virtute. Dumnezeu este smerenie și cel care vrea să-I semene lui Dumnezeu în smerenie trebuie să locuiască.

Dacă ai pierdut sufletul, ai pierdut toate. Dacă îl câștigi, toate le câștigi. Numai să tai legătura păcatelor tale cu sabia grozavă a unei sincere pocăințe.

„O spun din experienţă: tot ce am, am de la har. «De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei care o zidesc» (Psalmi 126, 1). Pe toate le dă Hristos.”

Cu cât ni s-ar cuveni să jucăm de bucurie pentru că ne-am învrednicit nu doar a auzi despre Mântuitorul, ci încă a mânca Trupul și a bea Sângele Său. 

La sfârşitul şi la începutul călătoriei pământeşti, precum şi în fiecare etapă a acestei călătorii, lucrul cel mai de seamă pentru călătorul cel pământesc este să ceară două lucruri de la Dumnezeu: mai întâi, iertarea păcatelor, iar cel de-al doilea, dăruirea Duhului lui Dumnezeu.

Toate sunt trimise şi dăruite de Pronia lui Dumnezeu, pentru ca să dobândim sănătatea noastră sufletească pierdută. Dacă ne-am smerit, ne vom înălţa, dacă nu ne-am smerit, vom rămâne jos, în patimi, în neputinţe, şi vom muri odată cu acestea!