„Sfârșitul lucrării poruncilor este unirea și asemănarea cu Dumnezeu”. Făptuirea virtuților este împreunată cu păzirea poruncilor.

Pocăinţa este o stare de umilinţă în care noi ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu. Cum se învaţă nevinovăţia? A nu te răzbuna şi a trece cu vederea neajunsurile altora.

Un sfânt părinte spunea aşa: „Strigă la Dumnezeu prin fapte bune”, iar când vezi că nu poţi face nicio faptă bună, foarte mult ajută să înmulţim smerenia... Să vedem pe toţi mai buni, să avem milă de toţi.

Duhul Sfânt mângâie sufletul când acesta plânge în rugăciune. Când Duhul cel Sfânt atinge inima cuiva, nu se mai poate opri din plâns şi este un plâns mângâietor. Dacă îl ai adeseori, Duhul Sfânt îţi curăţă inima şi vei putea spori.

Muzeul Mitropolitan propune vizitatorilor, pentru luna noiembrie - 2019, o cruce de procesiune din secolul al XVI-lea.

Să ne nevoim în aceste puţine zile ale vieţii noastre, pentru ca şi noi când va veni ceasul să ne despărţim cu bucurie de această viaţă trecătoare, întocmai ca ucenicii cei buni.

Nu vă întristaţi, iubiţilor, de înjurături, nu vă ruşinaţi de necinstiri, nu vă scandalizaţi de mânii. Să nu vă supună mândria, ci să plecăm ochii în jos, iar sufletul sus să-l avem. Să fim între noi blânzi, răbdători, milostivi. 

Deși nimic bun nu lucrăm, Dumnezeu nu ne părăsește niciodată. Dimpotrivă, ne ajută, ne luminează și ne îndrumă spre calea care să ne aducă nu doar bucuria de acum, ci mai ales pe cea din viața veșnică.

În persoana fratelui nostru Îl vedem pe Hristos. Căci tot ce facem ca să-l odihnim pe fratele nostru este ca si cum o facem pentru Însuşi Hristos. „Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut”.

Precum în spital se vindecă bolnavii trupeşte de diferite boli; aşa şi în biserică, bolnavii la suflet se vindecă de felurite boli sufleteşti şi trupeşti. Casa, Biserica aceasta – zice Sfântul loan Hrisostom – este spital duhovnicesc, ca să vindecăm aici rănile ce le vom lua de afară.