Patimile (viciile) acţionează în ascuns, într-un chip duhovnicesc, însă mai apoi, într-un stadiu avansat, ele încep să schimbe sufletul omului.

Moare un apropiat al dumneavoastră, din parohie, care permanent a mers şi s-a împărtăşit, s-a rugat, i-aţi cunoscut toată viaţa. El s-a îmbolnăvit greu, poate fi vorba de o congestie cerebrală ori ceva de acest fel, şi acum este pe moarte. Cum să nu-l împărtăşeşti?

Strămoşii noştri începeau cu Dumnezeu toate lucrurile mari. Aşa trebuie să facem şi noi. Lăsaţi pălăriile jos şi să zicem: „Tatăl nostru”!

Astfel de mâini a avut, spre pildă, şi Ilie Prorocul, care şi-a întins mâinile în semn de rugăciune şi a încuiat cerul şi iarăşi l-a descuiat prin rugăciune.

Rugăciunea face pe oameni fraţi ai îngerilor. Rugăciunea, făcută în Duh şi în adevăr, are puterea de a înălţa pe creştinii care o fac, în viaţa, petrecerea, cinstea, tocmeala, înţelepciunea şi treapta lor cea bună.

Maica milei şi a milostivirii nu vrea ca Dumnezeu să piardă sufletele oamenilor, pentru că ştie că, dacă s-ar aprinde mânia Domnului, ar pierde toată lumea care s-a făcut sălaş al atâtor păcate şi răutăţi.

Știti voi cine este Maica Domnului și câtă cinste, câtă putere și câtă milă are?

Dacă te atrage rugăciunea, nu o lăsa, ci rosteşte-o până pleci la lucru. Dar şi la lucru, pe cât poţi, rosteşte-o mereu în şoaptă, numai dacă munca pe care o faci nu îţi cere să vorbeşti.

Aşadar, iubite, atunci când creştinul se botează, se sălăşluieşte în el harul dumnezeiesc, Îl primeşte în el pe Hristos. Dar atunci când păcătuieşte, Îl alungă din nou afară. Hristos nu se poate sălăşlui niciodată acolo unde este păcatul.

Noaptea privegheam opt ore stând în picioare, iar alte opt ore mă rugam în timpul zilei stând aproape tot timpul în picioare. Cum să te fac să înţelegi? Ce rugăciune! Ce contemplaţie! Cu adevărat era un Rai.