Un accent deosebit pune avva Evagrie şi asupra măsu­rii în ce priveşte consumul de lichide, fapt care ar putea surprinde la prima vedere în contextul torid al Orientului: „Mult contribuie la cuminţenie lipsa apei; să te con­vingă de aceasta cei trei sute de israeliţi care împre­ună cu Ghedeon au supus pe Madian” (cf. Jd 7, 5-7).

Evagrie dă acest sfat ca mijloc de luptă împotriva desfrâ­nării, a cărei legătură cu nebunia/ lăcomia pântecelui am întâlnit-o deja adeseori. El însuşi primise de altfel acest sfat de la un părinte bătrân: „Dieta mai uscată, şi nu neregulată, înjugată cu iubirea îl duce degrabă pe monah la limanul nepătimirii”.

Evagrie pune mare preţ pe această regularitate. Astfel, diaconiţei Severa îi scrie următoarele: „Nu zi: «Azi voi mânca şi mâine nu voi mânca», pentru că nu cu minte faci una ca aceasta, căci acest lucru va fi o vătămare pentru trupul tău şi o durere pentru stomacul tău”.

În ce anume constă o dietă regulată, echilibrată, dar „uscată” şi frugală, depinde de mulţi factori. Folosirea cu economie a apei este la locuitorii din zonele deşertice o regulă general valabilă. Şi în această privinţă avva Evagrie s-a ţinut de sfatul îndrumătorului său avva Macarie. Ce-i drept, în chip prea exclusiv, întrucât după ani de asceză severă, cu trei ani înainte de a muri, el se va îmbolnăvi la prostată sau la rinichi, şi a fost nevoit de aceea să recurgă la o hrană dietetică. Grec fiind, nu era călit pentru condiţiile de viaţă ale felahilor egipteni. Ucenicul său, Paladie, a suferit şi el destul de mult din pricina acestor condiţii. Cu toate acestea avva Evagrie pune mare preţ pe această regulă ascetică: „Cugetul treaz se arată într-o dietă foarte uscată, dar o viaţă umedă cufundă mintea în adânc”.

(Ieroschimonahul Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui – ştiinţa și învăţătura Părinţilor pustiei despre mâncat şi postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, traducere pr. Ioan Moga, Editura Deisis, Sibiu, 2014, pp. 96-98)